Micoza unghiilor – o boala foarte raspindita, dar ignorata

Infectia micotica a unghiilor (onicomicoza) reprezinta invazia in unghie a ciupercilor patogene pentru om. Deseori considerata o boala banala si ignorata de catre bolnavi, onicomicoza este tolerata citiva ani. Unghiile se modifica progresiv, incepind prin schimbarea culorii, apoi ingrosarea, farimitarea, deformarea, dezlipirea unghiei de patul unghial (suprafata pe care este dispusa unghia) din cauza dezvoltarii subunghiale a unui depozit micotic galben-farimicios asemanator cu maduva de soc. Ciupercile patogene care cauzeaza imbolnavirile micotice (micozele) sint extrem de raspindite in natura si ca urmare pot sa paraziteze omul, animalele domestice si salbatice, cit si solul. Modul de contaminare poate fi de la om la om, prin obiecte de uz comun (cada de baie, lenjerie, ciorapi, prosoape, papuci de casa, incaltaminte second hand, pantofi de sport, etc), de la animale la om fie direct, fie prin scuame sau par, din pamint (in cazul speciilor geofile). La om, ciupercile patogene paraziteaza in special pielea, parul si unghiile, dat fiind faptul ca hrana preferata a acestor ciuperci este keratina (proteina continuta in special in epiderma, firul de par si in unghii).

Unghiile de la picioare sint supuse in mod special infectiei din cauza umezelii prelungite din incaltaminte, traumatismelor repetate, incaltamintei din cauciuc sau material sintetic care nu permite „aerisirea“ piciorului, instrumentelor de pedichiura nesterilizate, igiena deficitara, precum si unor cauze generale ca obezitatea, diabetul zaharat, tratamentele indelungate cu antibiotice sau corticosteroizi, starea imunitara a pacientului, etc. Onicomicoza reprezinta un focar permanent de autoinfectie pentru pacient, adica trecerea cu usurinta a infectiei micotice la unghiile invecinate, precum si la unele teritorii cutanate – spatiile interdigitale, zona axilara, zona submamara, conductul auditiv extern etc. Prinderea in procesul infectios a teritoriilor cutanate invecinate conduce la aparitia durerii, ceea ce obliga bolnavul la pozitii vicioase ale degetelor, mers greoi, iar cind este vorba de afectarea unghiilor de la mina, onicomicoza poate conduce la pierderea dexteritatii, cu prejudicii profesionale importante, la care se adauga aspectul dizgratios al miinilor.

Un lucru extrem de important, care nu trebuie neglijat, este faptul ca onicomicoza poate fi „poarta de intrare“ pentru alte infectii bacteriene, generind adesea complicatii severe dintre care este suficient sa amintim erizipelul recidivant de gamba – cu toate consecintele acestuia, celulitele, limfangitele, vasculitele necrotice, etc. Riscurile potentiale pe care infectia micotica la nivelul unghiilor le poate genera asupra sanatatii intregului organism, precum si acela al contaminarii familiei impune adresarea din timp la medic si instituirea tratamentului in timp util. Trebuie cunoscut faptul ca tratamentul onicomicozelor reprezenta alta data o problema deosebit de dificila, din cauza duratei lungi a tratamentului (luni de zile) si a toxicitatii hepatice a medicamentelor antimicotice utilizate.In prezent ne aflam in fata unui adevarat succes al cercetarilor in materie de antimicotice prin descoperirea unor preparate moderne care se administreaza pe perioade scurte spatiate de intervale libere de tratament – terapia PULS, care inlatura pericolul toxicitatii hepatice asigurind cele mai bune rezultate terapeutice cu riscuri minime. Ramine doar ca persoanele care sufera de onicomicoza sa consulte medicul specialist pentru stabilirea corecta a diagnosticului si a indicatiilor terapeutice.