16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateBuncicani, satul cu trei oameni

Buncicani, satul cu trei oameni

De la Predesti la Buncicani, sat care apartine de comuna, sint sase kilometri. Numai cine e obisnuit cu locurile poate gasi peste dealuri satul Buncicani, in care mai traiesc trei oameni batrini. De mai bine de 20 de ani, aici nu a mai fost nici o nunta, ci doar inmormintari. Unul cite unul, locuitorii satului s-au mutat in cimitirul din Plesoi, ca e mai sus si nu ajunge apa la morminte. Asezat pe-o coasta de la buza singurei fintini cu apa buna, satul tine pina in virful celuilalt deal. Pe vremea colectivului, satenii se rugau sa nu le faca drumuri de acces ca le era mai usor cu arinitul din averea CAP. Militia venea mai greu si nu le putea numara stiuletii de porumb dositi pentru cele citeva animale din curte. Drumurile au ramas cum le-au dorit, ca atunci cind s-a infiintat satul. Daca-i vremea buna, ajungi in sat. Daca ploua sau ninge, e bine sa nu te gindesti nici sa pleci, nici sa vii. Sa tina rostul satului au ramas Constanta Cirstov, de 67 de ani, Ana Bratila, de 75 de ani, si omul ei de 80 de ani. Una e aproape oloaga de la un reumatism care-i siciie incheieturile, cealalta nu vede cu un ochi, iar batrinul este anchilozat si se tiraste in doua ciomege.

Uitati de lume, trei batrini asteapta sa le moara satul

Cei trei nu au cu cine sa stea de vorba fiindca in sat nu nimereste decit din cind in cind cite un copil mutat la oras sau cite un pensionar ce se reintoarce la casa batrineasca parasita si folosita pe post de casa de vacanta. Hotii din Plesoi sint la ei acasa pentru ca batrinii nu pot sa-i sperie cu singurul bec pe care-l aprind in caz de zgomot suspect, iar daca striga dupa ajutor nu are cine sa-i auda. Seara se culca devreme si se inchid in casa, iar dimineata se trezesc de noapte sa duca vitele la pascut. Batrine si neputincioase, femeile mai cresc si acum vaci pentru copiii de la oras, carora le pastreaza ultima bucatura. Constanta, bucuroasa intotdeauna de vorba, spune ca pe vremuri era satul plin de oameni. „S-au dus toti la Plesoi ca acolo e locul sus si nu vine apa in morminte. Eu o sa ma duc la Craiova ca acolo l-am dus si pe barbatul meu, dar tata si omul ei se duc la Plesoi. Ce femeie era tata! Cinta de rasuna toata valea. La nunta la ea a fost tot satul, iar tata a jucat numai intr-un picior. Acum e vai de capul nostru! Asa hodorogite cum sintem, tot mai facem cite ceva, ca la Craiova copiii au greutati si-i mai ajutam. Iulica al tatei s-a mutat aici in vale si e singurul care s-a intors, dar el creste oi. Apa am adus toata viata cu spinarea de la fintina din vale. Leg o damigeana si un bidon cu o basma si le iau pe spate. Unde sa plecam noi din casele noastre? Doar cu picioarele inainte ne scot de aici. Imi e urit si mie, si tatei, dar, cum se insereaza, cum ne inchidem in casa. Pe vremuri traiam bine aici! La televizor nu ne uitam ca nu mai avem. Am avut unul si s-a stricat. Mai vin aici doar sa ne filmeze ca cica nu s-a mai vazut sat cu trei oameni. Mai incolo sta un domn colonel, dar el nu se pune, ca e venit la pensie si sta doar cit e vremea buna. Bine ca ne aduserati ziar ca am o nepoata la mine care nu a luat la facultate si deseara o punem sa ni-l citeasca, sa mai aflam si noi ce e in lume“.

O data pe luna, vrea, nu vrea, postasul vine si le aduce pensia batrinilor. Atunci mai afla ce mai e prin comuna, cine a mai murit, cine s-a insurat si cu cine. La sarbatorile mari vine si popa acolo unde nu a razbit doctorul. In rest, la Buncicani linistea e o pedeapsa tulburata din ce in ce mai rar de goarna care anunta stingerea a inca unui sat din Romania.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS