Motivul pentru care m-am decis sa va scriu este unul simplu: incerc sa salvez ceea ce a mai ramas din munca unor generatii. De ce spun munca o sa intelegeti mai tirziu, dar cel mai important este ca un liceu foarte bun risca sa devina un liceu industrial numai pentru ca a avut ghinionul sa se afle in aceeasi curte cu unul de acest tip. Dar mai bine sa relatez povestea de la inceput…
Nu de mult, cu citiva ani buni in urma, a avut loc formarea primului Liceu de Informatica din toata Oltenia (si azi tot singurul este): Liceul de Informatica „Stefan Odobleja“. La inceput, generatiile au fost mai slabe, fiind liceu abia format, dar, treptat, liceul a devenit din ce in ce mai bun, pentru ca in ultimii doi ani sa aiba elevi chiar in lotul national de matematica. Absolventii ultimelor generatii au fost din ce in ce mai buni, majoritatea intrind la facultati de matematica si informatica din toata tara. Insa, in urma anumitor legi, „bine date“, s-a hotarit ca liceul nostru sa devina grup scolar, numai pentru simplul fapt ca este in aceeasi curte cu un liceu cu profil industrial (Electroputere). Desigur, se zice ca nu devine grup si ca isi pastreaza denumirea de liceu, fara cuvintul Informatica inclus in nume, dar se vor uni clasele, conducerea, admiterea si restul. Din pacate, guvernantii nostri nu stiu ca, daca liceul este singurul cu acel profil pe judet, nu se poate desfiinta (asa spune legea). Dar legea la noi nu se aplica, iar ironia sortii este ca Liceul de Informatica „Stefan Odobleja“ este singurul cu profil de informatica nu pe un judet, ci pe patru. Din pacate, nu asta conteaza cel mai mult, ci faptul ca un senator sau cine stie ce politician local uita sa isi faca datoria din cauza neglijentei unora de a da o spaga cit de cit acceptabila. Poate ca va ginditi acum: bun, si daca se unesc, de unde stim ca nu o sa continuam evolutia foarte buna pe care am avut-o pina acum? Raspunsul vine simplu: toti copiii care aveau ceva materie cenusie si voiau sa invete matematica sau informatica la nivel inalt veneau aici. In momentul in care liceul se va uni cu grupul scolar, nimeni nu va mai vrea sa vina intr-un liceu in care invata luptatorii, viitori mecanici de tren, oameni care se simt profund complexati de diferenta dintre ei si informaticieni. Poate va intrebati de unde stim noi ca ei se simt complexati. Pentru a raspunde, voi folosi un exemplu: de cite ori trece cite unul de la Odobleja pe poarta scolii (avem poarta comuna) si vorbeste de matematica, de calculatoare, soft, de aparitii noi in IT si este auzit de vreunul din Electroputere risca sa ia o bataie serioasa, caci nu putine au fost cazurile in care elevi din liceu au fost batuti pentru ca li se parea lor, celor din industrial, ca au stat prea mult la scoala sau poate pentru ca au vorbit de matematica sau din cine stie ce alte motive. Daca bataia si violenta aveau loc totusi cind liceele nu erau unite, atunci ce sa mai spunem cind ele se vor uni? Si, colac peste pupaza, imi rasarea acum un nou argument in favoarea liceului nostru: sintem pe locul trei in clasamentul general al celor mai bune institutii de invatamint din Dolj. Iar ca o ultima nota adusa scrisorii, vreau sa mai spun o intimplare destul de dureroasa in ceea ce priveste natura ei.
Liceul nostru face acum schimb de experienta cu niste francezi. Mai exact, elevi de-ai nostri au fost anul trecut la ei si acum elevii lor au venit la noi. Intr-una din vizitele pe care le-a facut liceului nostru, unul dintre francezi impreuna cu un profesor si cu insotitorul lor au fost batuti de citiva „mecanici“ din faimosul Electroputere. Faptul ca politia nu a facut nimic, desi francezii, echipati cu camere video si aparate, l-au fotografiat pe individ, n-a incetat nici acum sa ne uimeasca pe toti cu desavirsire. In fine, episodul acesta tine de altceva, de ceva mai vechi, de incompetenta unora care sint platiti sa ne apere pe noi, cetatenii, si care, de multe ori, actioneaza impotriva intereselor noastre.
Imi cer mii de scuze pentru timpul pe care vi l-am rapit, dar, in disperare, apelez, poate sa salvez ceea ce pot eu, ca individ, sa salvez, prin reprezentantul cel mai de seama al opiniei publice: presa. Va multumesc mult.
Cu multa stima, al vostru:
M.N.
