11.4 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateUn slatinean incearca sa-si continue viata

Un slatinean incearca sa-si continue viata

Un accident stupid iti poate da viata peste cap oricind. Daca soarta ti-a fost potrivnica, poti ramine cu sechele.
Din acel moment prioritatile ti se schimba, la fel ca si cele ale familiei. In tara noastra, acestor oameni nu li s-a dat o prea mare importanta, cel putin pina in urma cu un an. Indiferent ca sint copii sau maturi, majoritatea romanilor le-au pus, din pacate, o „eticheta“. Handicapati.

Nicolae Patru are 45 de ani, insa viata a fost mai dura cu el. Ramas fara mina dreapta pentru ca a trebuit sa-i fie amputata din cauza unei cangrene, Nicolae Patru a trebuit sa indure foarte multe. La putin timp, mina stinga i-a paralizat. De patru ani, Nicolae locuieste intr-o camera cu trei paturi din Centrul de ingrijire si asistenta Slatina. Cam tot de atunci, el nu mai are familie. Colegii de camera, vecinii de palier sau personalul centrului sint acum familia lui.

„Am venit la camin pe 15 septembrie 1997“, isi aminteste el cu precizie momentul sosirii in centru. Nascut la Stoenesti, Nicolae Patru este sudor de meserie. Sau, mai bine zis, a fost sudor. Inainte a lucrat pe santierul Fabricii de zahar de la Draganesti pina in 1992, cind a fost trimis in somaj impreuna cu mai multi colegi de santier. Dupa citeva luni a reusit sa se angajeze pe un alt santier, dar in Bucuresti. In 1994, dupa un accident, a suferit un atac vascular la cap, in urma caruia a paralizat pe toata partea stinga.

Dupa ce isi revenise si incepuse sa-si foloseasca din nou mina si piciorul sting, in acelasi an i s-a format un cheag de singe. A trebuit sa fie operat de doua ori la vena miinii drepte, dar in zadar. Pe 5 septembrie 1994, a paralizat total pe partea dreapta. „Nu-mi venea sa cred ceea ce mi se intimpla. Nu puteam intelege cu ce am gresit in viata de am fost astfel pedepsit. Uneori, si acum ma mai intreb…“, spune el, cu durere in glas.

Complet paralizat pe partea dreapta si folosindu-si cu greutate cealalta mina, doctorii i-au spus ca trebuie sa-i amputeze mina dreapta din cauza unei cangrene care incepuse sa se extinda. Intre viata si o moarte dureroasa, Nicolae a ales prima varianta.

„M-am trezit intr-o zi fara mina dreapta. Era 2 septembrie 1996. Din acel moment, viata mea a luat o turnura pe care nu o banuisem“, spune Nicolae. La putin timp dupa amputare, familia a inceput sa se distanteze de el. „Pentru ca mina stinga imi era paralizata, nu puteam face mai nimic. Probabil ca asta a dus la despartirea noastra“, crede el. Nicolae nu a mai putut sa indure atmosfera rece care aparuse in familie, astfel ca a cautat un loc unde sa poata sta. Si l-a gasit. A poposit la Centrul de ingrijire si asistenta din Slatina, unde sta si acum.

Pentru Nicolae Patru, Craciunul si Anul Nou nu mai au semnificatia din urma cu citiva ani. Cei trei frati pe care ii are il viziteaza tot mai rar. Un oarecare ajutor primeste, din cind in cind, de la o sora care este in Germania. Cit despre familie… „Vine rar pe la mine. Inainte veneau mai des, dar acum… Eu ii inteleg, nu sint obisnuiti cu o asemenea situatie sau poate chiar nu vor sa mai stie de mine. Ii inteleg, dar… ei nu ma inteleg pe mine! Practic, eu am ramas acelasi“, mai spune Nicolae.

Fire deschisa, acesta te uimeste prin calmul pe care il afiseaza. Nicolae inca nutreste speranta ca, pina la urma, familia pe care a format-o il va reprimi acasa.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS