14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateNesansa de a fi somer la 50 de ani

Nesansa de a fi somer la 50 de ani

Pentru romanii care au „norocul“ ca virsta de 40-50 de ani sa-i prinda in postura de someri, viata incepe sa semene cu o inlantuire de refuzuri din partea patronilor. „Ne pare rau, sinteti prea in virsta“ sint cuvintele pe care orice somer trecut bine de prima tinerete le uraste din tot sufletul. Si astfel, anii de experienta profesionala nu mai constituie deloc un atu, iar virsta se transforma intr-un handicap insurmontabil chiar si in cazul in care te „reconvertesti“ sau te recalifici. In aceste conditii, sansele de a gasi o slujba sint in cele mai multe cazuri nule.

In fata Oficiului de Somaj al Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca Dolj, cu priviri absente ori incruntati si girboviti de frig, zeci de oameni au facut coada. Asteapta ca functionarii oficiului sa le vizeze carnetul de somer. „ Ti-au pus, ma, stampila?“, il intreaba un barbat intre doua virste pe unul mai tinerel. Raspunsul afirmativ al acestuia din urma este insotit de o injuratura la adresa cuantumului ajutorului de somaj si a faptului ca trebuie sa „pierzi atita timp la coada pentru… nimic.“

In situatia de a-si injura soarta si norocul sint in acest moment 19.000 de doljeni. Printre ei se afla si craioveanca Maria Neacsu, de 39 de ani, fosta laboranta la DOLJCHIM. In 1999 a fost disponibilizata si preyent este foarte aproape de a iesi din perioada prelungirii ajutorului de somaj, care este de 316.000 de lei. Trei copii de crescut si un sot caruia patronul ii da un salariu de trei milioane de lei lunar o fac sa se gindeasca la ziua de miine cu groaza.

Prea batrini pentru o slujba

In cei doi ani de cind a fost disponibilizata, Maria Neacsu a avut sansa sa lucreze sase luni la un leagan de copii ca asistenta sociala, apoi a fost din nou data afara. „Am tot incercat sa-mi gasesc ceva de lucru, insa oriunde m-am dus mi-au ris in nas si mi-au spus ca sint prea batrina. Nici ca vinzatoare la chioscuri nu m-au primit pentru ca si acolo vor din alea tinerele“, povesteste Maria. A incercat apoi sa iasa la liman cu diverse firme de distributie. N-a iesit nimic insa. Unele dintre aceste firme, povesteste femeia, iti cer o groaza de bani pentru carti care „cica te invata cum sa reusesti in viata“, asa ca „nu face daraua cit ocaua“. Maria Neacsu a incercat sa se angajeze ca vinzatoare de ziare la Rodipet, dar cei de acolo i-au cerut zece milioane de lei garantie pentru taraba. De unde sa dea ea banii acestia cind de multe ori nu are cu ce sa le cumpere mincare copiilor?

Povestea lui Ion Draniceanu de 52 de ani, din Craiova, este oarecum asemanatoare cu cea a Mariei Neacsu. In urma cu doi ani a fost dat afara de la societatea VAGMAR, unde lucra ca lacatus, iar acum primeste un ajutor de 316.000 de lei lunar. Toate incercarile de a-si gasi ceva de lucru au ramas fara nici un rezultat: „Nu ma primeste nimeni. La virsta pe care o am, ce sa faca patronii cu mine?“ Nici macar ca zilier nu a reusit sa se angajeze. Peste tot i se spune ca are prea multi ani pentru a putea face fata slujbei respective si astfel, la 52 de ani si dupa 32 de ani de munca, omul nu are alta solutie decit sa accepte sa fie tinut de nevasta, care, din fericire, are serviciu. Nici Ion Draniceanu si nici Maria Neacsu nu stiu insa cum vor trai de acum incolo. Mai rau este insa ca nici unul dintre ei nu mai are nici macar puterea de a spera la ceva mai bun.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS