Raportul Comisiei Europene despre Romania: miza economica

Care a fost principala miza a Rapoartelor de tara prezentate de Comisia Europeana? Raspunsul, in principiu, este unul singur: monitorizarea progreselor inregistrate de tarile candidate la aderarea la Uniunea Europeana. Numai ca, de data aceasta, raspunsul trebuie nuantat, in contextul in care s-a anuntat deja ca, anul viitor, Raportul strategic al Comisiei Europene va produce, pentru prima data, o evaluare a stadiului in care se afla fiecare dintre tarile ce sint susceptibile de a intra in „grupul celor 10“ care vor adera in 2004 (dintre cele 13 tari, nu au sanse de a intra in aceasta etapa Bulgaria, Turcia si Romania). In acest sens, rapoartele din acest an au o importanta cu totul deosebita, fiindca pozitioneaza deja tarile cele mai avansate si dau ultimele analize, indicatii si posibile sugestii inainte de estimarea finala.

Iata de ce mai important decit orice alt capitol este cel economic, in general si in special analiza „capacitatii de a face fata presiunilor competitionale si fortelor de piata din interiorul UE“, respectiv cele doua criterii denumite „criteriile Copenhaga de aderare“, cele in functie de care se judeca daca o tara are sau nu o economie de piata functionala. Este evident ca toate cele zece tari care au sanse de a deveni membre ale UE au o asemenea economie de piata. Care este insa analiza in cazul Romaniei?

„Absenta unei economii de piata functionale a constituit un impediment in calea dezvoltarii activitatii economice – mai ales a cresterii sectorului privat. Aceasta a condus adesea la dezechilibre economice cu costuri sociale ridicate. Incercarile de a rezolva problemele prin intermediul unor alte interventii directe ale guvernului au esuat, producind cicluri de sincope in politicile din domeniu. Mediul inflationist ridicat a fost deosebit de daunator pentru increderea sectorului privat“ – se spune in Raportul despre Romania.

Observatia urmatoare este ca „sistemul educational din Romania sufera de pe urma lipsei de resurse“, aratindu-se ca, la nivelul anului 2000, cheltuielile aprobate de guvern pentru acest domeniu au reprezentat doar 3,6% din PNB, iar bugetul acordat cercetarii si dezvoltarii a scazut de la 0,8% din PNB (1994) la 0,5% in 1998, cu mentiunea suplimentara ca doar 11% din totalul fortei de munca au studii superioare.

Se mai aminteste de faptul „Romania nu dispune de capital fizic suficient“, in conditiile in care „infrastructura de transport este slaba si sufera de pe urma lipsei de investitii, iar reteaua de sosele nu a crescut in perioada ultimilor noua ani“. Chiar daca acum a fost propus un program national de reabilitare a principalelor sosele si linii feroviare, „ el va trebui sa fie finantat de catre donatori internationali“.

Asa cum stim si noi, se mai spune ca „intinsul sector agricol sufera de probleme deosebit de dificile, inclusiv un stoc de capital depasit, o productivitate scazuta si institutii de piata firave“. Intr-o situatie proasta se afla si infrastructura din sectorul energetic „pe masura ce preturile joase mentinute artificial au privat intreprinderile de fondurile necesare pentru mentinerea si imbunatatirea capitalului lor“.

O alta dimensiune negativa importanta relevata in Raport este ca „investitia straina directa cumulata pe cap de locuitor ramine scazuta“, cu toate ca se noteaza faptul ca autoritatile au incercat sa imbunatateasca procedurile administrative pentru investitorii straini, chiar si o noua lege care le este destinata, dar cheia „sta mai degraba in stabilitatea codurilor de taxare“ si nu in crearea de „oferte interesante“ privind regimul de taxe.

Cu toate ca „noul guvern a subliniat importanta dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii (SME) “, acest sector (in care lucreaza aproximativ 50% din forta de munca pe plan national) are o dezvoltare „impiedicata de mediul juridic instabil“, „fiindu-le si greu sa acceseze sistemul financiar, ceea ce obliga SME sa se bazeze in cea mai mare masura pe propriile profituri pentru a-si finanta dezvoltarea“.

Se mai aminteste si faptul ca „politica noului guvern fata de sectorul intreprinderilor a directionat adesea resursele precare pentru sustinerea sectorului de stat in defavoarea dezvoltarii unui puternic sector privat“. Este repetata o observatie care revine an de an in fiecare raport despre Romania, si anume ca „mai multor intreprinderi mari si ineficiente li s-a permis sa supravietuiasca prin ajutorul oferit de stat. In ciuda unui management prost, unor intreprinderi de stat neviabile li s-a permis sa-si continue operatiunile din cauza lipsei unor constringeri bugetare dure si, in multe cazuri, din cauza unui puternic ajutor implicit din partea statului, oferit in general prin iertarea de arierate in plata taxelor si a altor datorii. Mai mult, statul nu a fost in stare sa impiedice ca aceste companii sa detina arierate mari fata de creditori, inclusiv fata de muncitori…“. Dar un lucru pozitiv cum remarca Raportul, „autoritatile au pus la punct cadrul institutional pentru monitorizarea si aprobarea ajutoarelor de stat“.

In sfirsit, ca un rezultat demn de mentionat in seria lucrurilor pozitive, se afirma si ca „rezultat al recentelor performante puternice in domeniul exportului, economia romaneasca a devenit din ce in ce mai deschisa, in anul 2000 exporturile si importurile insemnind 74% din PNB, fata de 62,4% in 1999, partenerul comercial cel mai important al Romaniei constituindu-l Uniunea Europeana“.

Faptul ca Romania nu este creditata ca o economie de piata functionala nu este nici o noutate si nici un fapt care trebuie imputat actualului guvern, mai ales ca (lucru semnificativ pentru a masura victoria politica inregistrata de guvernul Nastase), Raportul recunoaste starea dezastruoasa de lucruri lasata mostenire de fosta coalitie de guvernare. De trista amintire nu numai pentru Romania, ci si, iata, pentru partenerii europeni. Dar aceasta nu inseamna ca problema nu ramine deschisa si ca de semnalele rezolvarii sale intr-un termen relativ scurt va depinde si evaluarea sanselor noastre pentru Summit-ul NATO de la Praga.

2002 va fi anul in care atit UE, cit si NATO (la un interval de doar doua luni) vor anunta tarile care vor intra in procesul extinderii celor doua organizatii. Iar prima miza va fi, din nou, cea economica.