Intr-o vreme, revistele deocheate se vindeau foarte bine. Cel mai mare succes l-au avut publicatiile erotice in primii ani dupa 1990, apoi avalansa de informatii, filme si literatura de profil oferite de posturile de televiziune si de Internet a facut ca atractia cititorilor de reviste „nebunesti“ sa scada permanent. Specia interesatilor de fotografii incitante si povestioare despre femei nepotolite si barbati superpotenti nu a disparut insa intru totul, desi pasionatii de astfel de reviste sint tot mai putini. Cel putin asa sustin vinzatorii de ziare craioveni.
Nu exista chiosc de ziare in Craiova care sa nu afiseze la loc de cinste (pardon, vizibil) cel putin o revista erotica. Multi dintre vinzatori spera ca in acest fel vor stirni apetitul trecatorilor pentru publicatiile cu pricina. Sini opulenti, picioare lungi, pozitii mai mult decit explicite se intrezaresc prin geamurile oricarui chiosc cu ziare. Cu toate acestea, revistele deocheate nu se mai vind ca altadata, fapt dovedit de marturisirile vinzatorilor de ziare din oras. Constantina Jalia vinde ziare si reviste pe strada Unirii, in apropiere de sediul Bancii Nationale: „Nu stiu daca reusesc sa vind patru-cinci reviste din astea porno intr-o luna. Mai mare vinzare cu ele mi-au facut-o strainii. Asta-vara, un francez a cumparat de 100.000 de lei reviste deocheate. Cit despre romanii care le cumpara, majoritatea sint oameni de mina a doua. Se vede asta dupa cum vorbesc si dupa cum arata. Niste obsedati!“, exclama plina de naduf femeia, reactie oarecum surprinzatoare, avind in vedere ca este platita in functie de numarul de publicatii vindute.
Parerea Corneliei Iordache, si ea vinzatoare de ziare, este insa alta. Cornelia are si bafta unui vad mai bun. „Domne, revistele porno si sexy se vind cel putin la fel de bine ca oricare alta revista. Cel mai bine merg astea de top, mai scumpe, care costa 50.000-60.000 de lei. Le cumpara si tineri de 18-20 de ani, si barbati in toata firea, de 35-40 de ani. Vin si cumpara inclusiv tipi in costume scumpe si cu diplomat in mina. Femeile, in schimb, nu prea se dau in vint dupa ele“, marturiseste Cornelia Iordache, care recunoaste totusi ca in ultimii ani revistele erotice se vind tot mai putin.
De partea cealalta a baricadei
Trecind de partea cealalta a baricadei, in rindul cumparatorului pasionat de reviste erotice, nu poti sa nu te intrebi daca omul are o viziune sanatoasa asupra celor lumesti sau daca este un singuratic care isi gaseste in publicatiile cu pricina refugiul (in ce fel, nu comentam!). D.G. este un pasionat colectionar de reviste erotice, fie ele scumpe sau ieftine. Dintr-o cutie imensa scoate un vraf de reviste „murdare“ romanesti si straine, adunate de-a lungul a 15 ani de intense stradanii si cautari. „Pasiunea pentru reviste deocheate am capatat-o in 1986, cind, sofer de tir fiind, ajungeam prin Occident. Pe atunci, in Romania, publicatiile erotice erau interzise. Asa ca va dati seama ce efect aveau asupra prietenilor cind se uitau peste ele. Faceau ochii cit cepele! Daca din cauza singuratatii colectionez asemena reviste? Nici vorba! Am o nevasta frumoasa, doi copii reusiti si al treilea e pe drum. Vi se pare ca astea sint semne ale unui inadaptat nefericit?“, intreaba D.G. rizind. El marturiseste apoi ca atractia pentru femei a fost intotdeauna peste medie. „ Nu poti sa ai linga tine toate femeile frumoase din lumea asta. Macar sa le ai in poze!“, spune D.G., un specimen rarisim in Craiova zilelor noastre.
