Iubiţi şi câinii vagabonzi

“E chiar atat de greu sa ne uitam in jur? Sa ne uitam cu sufletul…caci nu e de ajuns sa privim doar cu ochii… Suntem oameni, cand e vorba de animale suntem simpli oameni care nu pot schimba nimic, situatia noastra materiala nu sta asa bine nu? Dar cand e vorba de noi succese, cand e vorba de noi, de gandurile, de opiniile si de trebuintele noastre suntem oameni capabili, nu? Stim cum sa actionam, stiam cum sa ne simtim bine si la fel de bine stim cu sa uitam de animele care ne inconjoara zi de zi, animale doar cu suflet, fara adapost sau mancare, fara iubire sau sanatate. Suntem oameni,suntem creatorii succesului, creatorii imposibilului, suntem cei care inventeaza, demonstreaza si uita! Da,uita! Uita si merg mai departe…Sunt animale care merita un adapost, care merita hrana zi de zi, care merita iubirea unui stapan. Nu doar cei din casa noastra sunt ai nostri si cei dupa strada sunt tot ai nostri, ai oamenilor,oameni capabili sa oferim! Putem sa schimbam ceva, e de ajuns doar sa ne uitam la ei…slabi, hoinari si bolnavi…chiar si batuti… E asa de greu sa ne unim si sa ii salvam? Cum ar fi ca pentru o zi sa schimbam rolurile? Noi sa fim noi cainii si ei oamenii? Sa nu mancam zile intregi, sa dormim unde apucam pe scara, pe iarba oriunde oricat de frig ar fi, sa induram rautatea celor superiori si durerea, caci uneori oamenii lovesc si lovitura lor se poate transforma in rana…iar ei, cainii, sa fie oameni, acei oamnei care stralucesc prin ideile lor, care au un asternut si o mancare buna, care se plimba, comunica, iubesc si mai ales traiesc! Facem tot mai multe reclame in scop caritabil, tinem discursuri in scop caritabil dar nu demonstram nimic! Nu sunt doar oameni cu nevoi sunt si animale, animale de care ne impiedicam zilnic, animale a caror stare nu se manifesta intr-o fluenta deliranta! Haideti sa demonstram ca suntem oameni! Nu avem nevoie de un presedinte sau de un sef pentru asta, avem nevoie de noi, de sufletul si de latura noastra destinata binelui, avem nevoie de ochi si de implicare!”, ne-a scris Andrada Stefania Tudora Hilde.

301 views

Adauga un comentariu