« Alte articole din categoria Viata satului
Bătrâneţe la 900.000 de lei
Viata satului - Sorina STAICULESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Cu ambele picioare amputate, Marin Dănciulescu aşteaptă un gest de milă: un certificat de persoană cu handicap care să-l ajute să trăiască
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Locuieşte într-o baracă de scânduri, construită, din milă, de un frate vitreg. Anul trecut a degerat de frig. Picioarele nu au mai putut fi salvate şi i le-au amputat. Astăzi, la 70 de ani, Marin Dănciulescu abia supravieţuieşte.
L-am găsit pe bătrân în coverca de lemn, aruncată pe locul unde o dată fusese curtea gospodăriei. De ani buni, buruienile înlăturaseră hotarele obişnuite din scânduri - gardul devenind un fel de hăţiş, greu de străbătut de piciorul omului. Casa - în care bărbatul avusese cândva nevastă, copii şi o viaţă obişnuită - stătea acum răşchirată între ierburi, cu tot atâtea spărturi în ea câţi ani adunase omul pe răboj.
Marin zăcea în baracă. Trântit pe un pat de paie, cu ochiul de fereastră deschis larg - să mai intre aerul în cuptorul dinăuntru - bătrânul îşi număra minutele după umbrele care-i cădeau pe barba nerasă. „Stau aici, ce să fac, că nu pot să mă mişc, nu pot să mă ridic, să merg. Aşa că zac - cât e ziua de lungă, cât e noaptea“, bâiguie bărbatul, între icnetele de la căldură.
Arse de soarele intrat pe fereastră, picioarele îi sunt inerte - două cioturi subţiri, cu coaja rănilor uscată în colţuri. „Acum două ierni am degerat. Când am ajuns la spital, n-au mai avut ce să-mi facă - mi-au tăiat labele picioarelor. M-au trimis dup-aia acasă cu nişte bandaje pe ele. Nu mi-a făcut nimeni certificat de handicap - ziceau că o să mor sigur, ce să-şi mai bată capul? M-au lăsat în plata Domnului. Am venit acasă şi uite... am trăit până azi, vai de capu’ meu“, râde strâmb bătrânul, ştergându-şi sudoarea adunată pe frunte, de căldură şi chinuri.
Viaţă chinuită
Nimeni din sat n-ar fi crezut că Marin Dănciulescu o să ajungă aici. Fusese om zdravăn şi, chiar din tinereţe, se făcuse cunoscut în toată comuna pentru calităţile sale. Cu cinci clase de şcoală, era considerat un om învăţat. Iar caligrafia frumoasă - la care nu îl întrecea nimeni - îl ajuta să-şi găsească de fiecare dată o treabă bine plătită: ba o cerere, ba o reclamaţie la CAP. În plus, pentru curajul cu care lua cuvântul de cele mai multe ori în cadrul adunărilor locale îl treceau drept un fel de căpetenie a comunităţii.
Orfan de tată, crescut din milă de maică-sa, Marin a trebuit să trăiască alături de doi fraţi vitregi şi un tată care nu îl voia. La numai 17 ani - ca să scape de el, povesteşte o rudă - maică-sa l-a însurat. S-a angajat apoi la Bucureşti - nimeni nu ştie unde. De bună seamă însă că serviciul era bun, pentru că lefurile pe care le aducea Marin acasă erau de departe mai mari decât ale altora.
Curând, nevasta l-a părăsit şi i-a luat bărbatului şi copiii. Marin Dănciulescu şi-a mai ţinut serviciul câţiva ani, apoi s-a întors acasă. De familie n-a mai ştiut nimic: soţia nu s-a mai interesat de el, iar băiatul a venit o singură dată în sat, când a obţinut titlul de proprietate pe averea bărbatului. Sărac lipit, Marin a rămas singur cuc, să se descurce cum o putea cu bătrâneţea. Iar după nenorocirea de acum doi ani, şi cu boala.
Părăsit de toţi, în mizerie şi boală
Lungit în pat, bătrânul scânceşte ca un copil. Îi e cald, ar vrea să meargă, să iasă un pic la răcoare. Îi e şi cam foame, dar nu se îndură să mai ceară ceva. Cu milă aproape, o priveşte pe femeia de-o vârstă cu el care-i strânge mizeria din timpul nopţii. Parcă nici n-ar vrea s-o mai vadă pe acolo. De ruşine, de neputinţă, de scârbă. Se lasă totuşi în mâinile ei, să-l spele şi să-l schimbe. E singura care are grijă de el, singura care îl mai ţine pe bătrân în viaţă. „Nimeni nu se interesează de el“, plânge Anicuţa Rădoi, vara primară a lui Marin. Îi potriveşte moşului pijamaua, lăcrimând pe furiş: „Am cerut la primărie să-i facă şi lui un dosar de handicapat, să ia o pensie din care să poată trăi. Zic că nu pot, că trebuie să se ducă singur. Cum? Cu picioarele tăiate? Trăieşte ca vai de el dintr-un ajutor social de 900.000 de lei - numai pâinea ce şi-o poate plăti din banii ăştia. În rest, mă chinuiesc eu, femeie la 69 de ani, să-i gătesc, să-l spăl, să-l schimb, să-l ţin în viaţă. Eu n-am cum să merg cu el la spital, am un bărbat bolnav şi o casă de ţinut... Iar în vremea asta, primarul face pe surdul, fiul lui Marin - care cică ar fi mare dirijor în străinătate - nu are habar de el şi fraţii vitregi, care s-au făcut oameni cu stare la Craiova, nu vor să ştie. Unul dintre ei a venit aici astă-vară şi i-a înjghebat coverca asta, să aibă unde sta. Iar moşul îşi blestemă zilele că nu i-a degerat şi inima acum doi ani!“.
Primarul nu poate face nimic
Întrebat cum ar putea soluţiona acest caz disperat, primarul Ion Andronescu din Dănciuleşti ridică din umeri: „Noi nu avem ce să facem. Ştim situaţia bătrânului, dar, din păcate, nu avem cum să-l ajutăm“.
Nota curentă: 3.5 din 8 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de eu,eu,eu.....:
pe acest batrin,numai gazeta de sud il poate ajuta .Oameni de aici au mai mult suflet si mila de cit copii lui si chiar de cit care ar trebui.sint sigura,ca,dupa acest articol voi citi ca g.d.s. la ajutat pe acest om. - de claudiu:eu unu as vrea sa stiu care este parerea fiilor si fratilor sai vitregi. As vrea sapot sa le trimit un mesaj sa ii intreb ce o sa faca ei la batranete. V-as ruga sa duceti ancheta la capat ca aflu care sunt asa zisi oameni.
- de dora:Noi ce am putea sa facem pentru acest om? Cum putem sa-l ajutam? Poate cineva sa ajute cu un carucior cu rotile? Puteti da mai multe detalii?? Poate c-o fi avand pacatele lui, dar daca tot v-ati interesat de dansul,nu putem avea ceva mai multe detalii?? M-am saturat de imbuibati de primari si "responsabili"... Va rog sa-mi trimiteti un mail cu detalii! Va multumesc!
- de ANONIM:Räspuns pentru Claudiu,si pentru toti care citesc.Cunosc povestea din aproape.E un caz complicat,dar nu spune jurnalista tot adevärul.Marin si-a alungat familia de la casä,cind era tinär,sotia si cei doi copii mici(sub 6 anisori,pe atunci).Lucra in Bucuresti,pe santier,cä nu il angaja nimeni in alt domeniu,cu 5 clase.Slujbe bine plätite,cum spune articolul,este o porcärie.Acolo plätea chirie,de loc eftin,si a apucat anturajul de orasi,unde se duceau aproape toti bani.Ajungea la sotie si la copii,foatre rar,si atunci sotia trebuia sä stea ascunsä prin grädinä,dupä ce se sätura de bätäile ce le primea de la Marin,care umbla tot timpul care il petrecea la tarä,numai bäut.Dupä ce sa säturat femeia de un astfel de trai,färä nici un ajutor din partea lui,si dupä mai multe incercäri,ne mai avind altä solutie,si-a luat copilasi,si s-a intors in satul natal,intr-o casä päräsitä,care erea a mamei ei.Casa nu erea tencuitä pe dinafarä,färä usi si ferestre.Nu avea bani,nu avea nici ce sä dea la copii demincare,asa cä a fost nevoitä,sä se angajeze la ferma de animale din sat,sä facä curätenie in grajduri.incet copii au inceput scoala,de fapt fata o incepusä in Dänciulesti,si a fost transferatä.Cum au crescut acesti copii numai Dumnezeu stie.Marin a incercat de citeva ori sä vadä copii,dar tot timpul mergea bäut,si fäcea scandal,si copiilor le-a fost fricä sä se mai apropie de el.Femeia a plecat si ea la orasi mai tirziu sä poatä sä-si creascä copii pentru cä,venise timpul ca ei sä meargä la liceu,si cit cistiga ea la Colectiv,erea prea putin.Marin dupä ce nu a mai putut träi la orasi,s-a intors la tarä.Avindut incet incet ce a mai avut prin casä,si a bäut tot.De multi ani fata lui e bolnavä,are grije mama ei de ea,e grav.Si mama ei e bätrinä si bolnavä,darse chinuiesc si ele cu zilele care le mai au.Bäiatul le ajutä cu bani,sä le fie mai usor.Sigur cä a venit foarte rar la tarä,nu a mai stiut de Marin nimic,pentru cä a crescut färä el.Aincercat sä il caute,a luat legätura cu Anicuta,dar ea i-a ascuns cä situatia este asea de gravä,si ia spus cä are amputate douä degete numai la un picior.Marin nu erea acäsä,erea plecat,spunea Anicuta.Am sä-i transmit la bäiat,el a spus cä vrea sä-l ajute,stiu cä are sä o facä.Problema va fi cä bäiatul chiar dacä va pläti pentru Marin,sä poatä sta intr-o casä de bätrini,sä poatä fi ingrijit mai bine,Marin nu va accepta,pentru cä sä fiu sincer,dupä cum stie si ziarista,chear dacä ascunde,este bolnav psihic,de multiani,si nu te intelegi cu el.Poate gäseste bäiatul o solutie,dar depinde de Marin dacä acceptä.Pentru fratele lui Marin,care ia construit cäsuta,lumea are tot respectul,si el e sätul de rusinea care ia adus-o.Lnu e drept sä se lege nimeni de el,l-a ajutat multi ani pe Marin,cu bani,cu alimente,iar cind a fost cazul l-a dus la spital.Ce sä facä mai mult?Are si el familia lui.Despre primar,nu zic nimic,vä las pe dumneavoasträ sä judecati,cä se zice cä avem la primärii,persoane care se ocupä de problemele sociale.
- de alexa:Jumatati de adevar.Din pacate este plina presa de ele.Un articol dintr-un ziar,tot local,plangea,mai demult,o biata batranica ca a incercat sa se sinucida deoarece fiul ei,cadru mulitar,nu a vrut sa o primeasca acasa la el si nu avea unde sa stea,Nimeni nu l-a intrebat pe fiu care este adevarul.L-a facut de ras si atat.Adevarul era ca batranica avusese o casa frumoasa,unde a stat o perioada si fiul ei cu sotia.Cand li s-a nascut un copil,grijulia bunica i-a dat afara din casa,pe motiv ca o deranjeaza plansetul copilului.Orice sut in fund se spune ca este un pas inainte.Omul s-a chinuit o vreme cu chirie,apoi a reusit sa-si cumpere un apartament.Batrana a vandut casa si s-a mutat cu un dragut.Au papat banii.Dragutul i-a facut vant pe usa si a ajuns la usa fiului.Fiul a procedat ca si ea."nu te pot lua la mine ca ma deranjezi".Batrana a inceput sa urle ca se omoara.S-a dus la o fantana de langa bloc.Fantana era astupata nu mai exista decat un tub de vre-un metru,la suprafata asfaltului.Si-a dat jos ciorapii sa nu-i rupa si a sarit in acel tub,care abia ii venea pana pe la mijloc si a inceput sa tipe ca se omoara.a venit presa,a scris ca "O sarmana batranica a vrut sa se omoare deoarece fiul ei,cadru al armatei,nu vrea sa o primeasca in casa lui"Asta este cu jumatatile de adevar.Din pacate este plina presa de ele si cei ce nu stiu si jumatatea cealalalta,judeca pe ce stiu.Nimeni nu este tras la raspundere pentru raul facut.
- de cristi:Pacat de batrinel, daca are fiu in strainatate dirijor, de ce nu il ajuta???ca doar e tatal lui???
- de pt. cristi:Nu e tatal lui pt. cam nu l-a crescut el.Mama si tata sunt cei care te cresc, stau la capul patului cind esti bolnav, au grija sa ai de mincare, sa primesti o educatie. fata de ei ai o datorie, fata de restul nu !
