Micile bucurii ale vieţii

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Un tânăr canadian a început în joacă să enumere pe blogul său „micile plăceri ale vieţii“. În doar câteva luni, iniţiativa lui s-a transformat într-un adevărat fenomen pe internet, fiind urmat de o carte şi un serial TV.

Fericirea, spunea finul cunoscător al sufletului omenesc Anton Cehov, este ca sănătatea: atunci când o ai, nu îţi dai seama. Probabil, tocmai din acest motiv, cei mai mulţi dintre oameni îşi petrec viaţa văitându-se, indiferent că nemulţumirile lor sunt legate de locul de muncă, de propria căsătorie, de aspiraţiile nerealizate, de micile probleme cotidiene, de un şofer imprudent care nu le-a acordat prioritate sau de o vânzătoare care le-a răspuns nepoliticos. Cu toate acestea, există şi momente plăcute în viaţa fiecăruia dintre noi, care ne fac să zâmbim, mici plăceri care, dacă sunt trăite aşa cum trebuie, ne duc înapoi la cuvintele lui Cehov: fericirea se află sub ochii noştri, totul este să ne dăm seama de ea. De această părere este şi Neil Pasricha, un canadian de 30 de ani care, într-un moment destul de întunecat al vieţii sale (divorţul de prima soţie, probleme la serviciu, boala unui prieten apropiat), pentru a înfrunta mai uşor depresia care ameninţa să se instaureze, a decis să creeze un blog în care să înregistreze cel puţin o mică bucurie cotidiană. Numele ales este mai mult decât edificator „1000 awesome things (1000 de lucruri minunate)“.

Plăceri cotidiene

Zi de zi, canadianul a notat cu conştiinciozitate micile sale bucurii, indiferent că era vorba de prima zăpadă, să descopere că locul învecinat din avion este liber şi poate să stea relaxat pe durata unei călătorii lungi, un balon perfect din gumă de mestecat, desfacerea unui nod ce părea imposibil, trei semafoare pe culoarea verde, unul după celălalt, recuperarea tricoului preferat din timpul facultăţii, un zâmbet adresat unui necunoscut în autobuz şi primirea altui zâmbet, drept răspuns, şi aşa mai departe. În doar câteva luni, blogul a adunat fani din toate colţurile lumii, fiind vizitat de 17 milioane de internauţi. Zilnic, blogul are în medie 50.000 de cititori. Iar asta nu e tot. El a schimbat radical viaţa autorului său. Va scrie o carte despre povestea sa şi a blogului, drepturile de publicare au fost vândute deja în cel puţin zece ţări, de la Franţa la Coreea de Sud, un post de televiziune i-a cerut dreptul de a realiza un serial despre viaţa sa, iar discursurile sale ca „antrenor motivaţional“ sunt apreciate de la un capăt la celălalt al Americii de Nord.

Inspiraţie din trecut

Ideea sa nu este însă cu totul originală. În 1997, Philippe Delerm, profesor de franceză la un mic liceu din Normandia, a publicat un volum subţirel de eseuri foarte scurte pe o temă pe care el a numit-o „plăceri minuscule“. De atunci, „La premiere gorgee de biere“ („Prima gură de bere“) s-a vândut în peste 1.300.000 de exemplare în Franţa şi a fost tradusă în peste 30 de limbi de-a lungul şi de-a latul Pământului. Lista micilor plăceri care ne fac ziua şi chiar viaţa mai frumoase cuprindea, printre altele, cumpărarea unui pachet de paste duminica, savurarea unui pahar de porto, consumarea unui croissant abia scos din cuptor, o plimbare pe autostradă în timpul nopţii, cititul pe plajă, o invitaţie neaşteptată şi aşa mai departe. Spre deosebire de Delem, canadianul Pasricha s-a folosit de puterea de comunicare a internetului. Blogul său poate primi comentarii şi sugestii privind „alte mici plăceri ale vieţii“, fiind vizitat de zeci de mii de oameni zilnic şi de milioane de internauţi lunar, creând un tam-tam digital care pare să nu se mai termine.