Picătura de cunoaştere

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Buna dispoziţie accentuează predispoziţiile

Se consideră, în general, că starea de euforie generează încredere, însă, potrivit unui studiu ştiinţific, persoanele care sunt într-o stare de bună dispoziţie au tendinţa de a fi mai puţin încrezătoare faţă de cei din jur. „Dispoziţia unui om poate arăta în ce măsură respectivul se bazează pe indicii subtile - sau mai puţin subtile - atunci când evaluează o situaţie şi stabileşte dacă are sau nu încredere în cineva“, a explicat Robert Lount, profesor la Universitatea de stat din Ohio, autorul studiului. Lount a efectuat cinci experimente diferite, în urma cărora a descoperit că persoanele binedispuse au tendinţa de a se lăsa pradă unor indicii sau stereotipuri atunci când determină gradul de încredere pe care îl acordă unei alte persoane. Dacă cineva este predispus la a avea încredere într-un necunoscut - fie pentru că face parte din aceeaşi categorie, fie pentru că pur şi simplu pare a fi un om cinstit - atunci o stare de bună dispoziţie accentuează această predispoziţie. Însă dacă predispoziţia este inversă şi respectiva persoană are tendinţa de a nu avea încredere în necunoscuţi, buna dispoziţie va genera o şi mai mare neîncredere. Pentru a-şi ilustra teoria, Lount a dat un exemplu practic. Un agent de vânzări aflat în căutare de clienţi noi consideră că reuşeşte să le câştige acestora încrederea dacă este drăguţ cu ei şi le oferă fel de fel de avantaje. Un astfel de comportament poate eşua lamentabil însă dacă respectivul client are şi cel mai mic motiv de suspiciune. Toate cele cinci experimente au avut drept subiect grupuri de studenţi, care au luat parte la diverse scenarii, în timpul cărora li s-au indus aleatoriu o stare de bună dispoziţie şi o stare „neutră“. De fiecare dată, li s-a dat ocazia de a-şi manifesta încrederea sau neîncrederea faţă de un necunoscut. Rezultatele au fost uimitoare: comparativ cu cei aflaţi în stare neutră, participanţii binedispuşi au catalogat persoanele considerate „de încredere“ şi mai oneste, în timp ce persoanele care nu păreau a fi de încredere au fost catalogate şi mai necinstite.