Apariţii editoriale

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Cum ne schimbă Dumnezeu creierul
de Andrew Newberg, Mark Robert Waldman, Editura Curtea Veche, 2009

În colecÅ£ia „Åžtiinţă ÅŸi religie“ a Editurii Curtea Veche, coordonată de Basarab Nicolescu ÅŸi Magda Stavinschi, au apărut până în prezent câteva cărÅ£i care au darul de a suplini o absenţă pe piaÅ£a editorială din România: dialogul transdisciplinar între ÅŸtiinţă, religie, artă ÅŸi societate. Dintre cele mai incitante titluri amintim: „Diversitatea experienÅ£ei ÅŸtiinÅ£ifice“ (Carl Sagan), „Dumnezeu într-o lume evoluÅ£ionistă“ (Niels Henrik Gregersen), „Limbajul lui Dumnezeu“ (Francis S. Collins), „După moartea lui Dumnezeu“ (John D. Caputo/Gianni Vattimo).
Newberg ÅŸi Waldman sunt doi prestigioÅŸi neurologi americani, dedicaÅ£i cercetărilor în domeniu, adepÅ£i ai unui set de valori ÅŸtiinÅ£ifice prin care se postulează că fiecare parte a creierului nostru construieÅŸte o percepÅ£ie diferită a lui Dumnezeu. Totodată, ei afirmă în cadrul cercetărilor întreprinse sub egida Centrului pentru Spiritualitate ÅŸi Minte al Universităţii Pennsylvania că fiecare creier uman îÅŸi adună percepÅ£iile despre Dumnezeu de o manieră proprie, dând astfel lui Dumnezeu calităţi diferite de semnificaÅ£ie ÅŸi valoare. Aceste diferenÅ£ieri atestă vocaÅ£ia unicităţii creierului uman, în special în ceea ce priveÅŸte practicile religioase ÅŸi spirituale, dar ÅŸi capacitatea sporită a acestuia de a fiinÅ£a cu succes în cazul contemplării celor divine.
Nu este lipsit de interes să observăm că încă din vechime aceste tipuri de practici contemplative schimbau permanent structura acelor părÅ£i ale creierului care ne controlau stările de spirit ÅŸi aduceau, în general, o stare de împăcare ÅŸi de toleranţă faţă de lumea din jur. ViaÅ£a începe cu o înclinare apăsată spre egoism, dar adevărata natură a persoanei noastre este dată de blândeÅ£e ÅŸi toleranţă. Scopul superior al credinÅ£ei tocmai acesta este, aÅŸa cum a fost „postulat“ de Iisus Cristos în Evanghelii: „IubeÅŸte-Å£i aproapele ca pe tine însuÅ£i“.
Cartea celor doi savanÅ£i este deosebit de interesantă ÅŸi se adresează unui public confruntat cu problema credinÅ£ei în această epocă relativistă, fie că o parte a lui crede nestrămutat într-o întocmire divină a lumii, fie că respinge teoria creaÅ£ionistă ÅŸi este adepta celei evoluÅ£ioniste.
Volumul este structurat în zece capitole (câteva exemple care vor incita un eventual cititor: „Ce face Dumnezeu creierului tău?“, „Cum se simte Dumnezeu?, „Cum arată Dumnezeu“?, „Are Dumnezeu inimă?“, „Ce se întâmplă când se înfurie Dumnezeu?“, în care pot fi înÅ£elese ÅŸi apreciate practicile ÅŸi experienÅ£ele spirituale, dar ÅŸi gradul de toleranţă al creierului nostru faţă de acestea, precum ÅŸi faţă de alte tipuri de credinţă. Unul dintre cliÅŸeele fundamentaliste ale umanităţii este cel legat de „unicitatea“ ÅŸi superioritatea Dumnezeului anumitor credinÅ£e: or, tocmai aÅŸa ceva a dus la războaie ÅŸi conflagraÅ£ii dintre cele mai sângeroase.
„Cum ne schimbă Dumnezeu creierul“ este o incursiune pasionantă în misterioasa lume a creierului nostru confruntat cu explorarea infinită a propriei noastre spiritualităţii, dar ÅŸi a religiei ca atare. Autorii ne conving de faptul că duÅŸmanul cel mai mare al nostru este furia, de orice fel. Pur ÅŸi simplu, aceasta întrerupe funcÅ£ia lobilor frontali, se pierde abilitatea de a fi raÅ£ional, iar reintrarea în normal se face dificil ÅŸi cu pierderi importante. CredinÅ£a în Dumnezeu ÅŸi nevoia de toleranţă sunt funcÅ£iuni care aduc un spor de sănătate propriului nostru creier, ajută la menÅ£inerea lui ÅŸi sporesc partea bună din noi. Rău există întotdeauna, destul.