Picătura de cunoaştere

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Mărul lui Newton nu este o legendă

Vă mai amintiţi povestea legată de marele geniu britanic din secolul XVII, Sir Isaac Newton, care, în timp ce dormea la umbra unui măr, a fost trezit brusc de un fruct copt, care i-a căzut în cap? Potrivit legendei, omul de ştiinţă şi-a pus imediat întrebarea care este forţa care a determinat căderea mărului şi, după un timp, a ajuns să formuleze celebra lege a atracţiei universale. Ei bine, această poveste a fost considerată mult timp ca fiind adevărată, după care au apărut însă şi voci care asigurau că este doar o legendă. Acum însă, un manuscris datând din acea epocă ne demonstrează că povestea mărului este adevărată. Cei care au dorit să lămurească lucrurile au fost reprezentanţii Royal Society, aceeaşi societate ştiinţifică britanică al cărei preşedinte a fost însuşi Newton. Aceştia au pus la dispoziţie on line, în premieră absolută, biografia lui Newton scrisă de bunul său prieten William Stukeley, care confirmă, în mare parte, veridicitatea celebrei anecdote. William Stukeley explică în „Amintiri despre viaţa lui Isaac Newton“ cum într-o seară, după ce au luat masa la genialul savant, cei doi bărbaţi au ieşit din casă pentru a-şi lua ceaiul sub merii din grădină. Newton i-a spus atunci că „se află exact în aceeaşi situaţie când, anterior, noţiunea de gravitaţie i-a venit în minte“. „Totul s-a întâmplat pe când şedea într-o atitudine contemplativă, din cauza căderii unui măr“, relatează biograful. Din câte se pare, mărul nu i-a căzut în cap, aşa cum „s-a dus vorba“. Cert este doar că omul de ştiinţă se afla în grădina casei sale din Woolsthorpe Manor în momentul în care a asistat la căderea mărului şi s-a întrebat de ce oare acesta a căzut perpendicular pe sol, şi nu în diagonală. Aceasta a fost, se pare, prima dată când el s-a gândit la existenţa unei forţe universale de gravitaţie, aceeaşi care ţine Luna în jurul Pământului, care ţine Pământul legat de Soare, aceeaşi cu forţa de atracţie a corpurilor către Pământ. Mărul lui Newton a devenit celebru. Pomul era arătat pelerinilor care veneau din toate părţile lumii, până când s-a uscat din cauza bătrâneţii. Bucăţile au fost împărţite între descendenţi şi admiratori, care le păstrează ca relicve istorice.