Apariţii editoriale

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

O stea îndepărtată

de Roberto Bolano

Editura Curtea Veche, 2008

 

Pentru cititorul român dornic de literatură hispanică de calitate, Roberto Bolano este o certitudine. Susan Sontag, cunoscuta eseistă şi intelectuală americană, aprecia în Times Literary Supplement că Bolano este „cel mai influent şi admirat romancier al generaţiei sale din întreaga lume hispanică“. Cu toate astea, critica de specialitate a recunoscut destul de târziu că Bolano este un urmaş demn al lui Borges, dar, mai ales, al lui Cortazar.

Din păcate, prozatorul şi poetul chilian a murit în anul 2003, la Barcelona, la doar 50 de ani, după ce a devenit cunoscut la nivel mondial datorită romanelor şi povestirilor sale. „Nocturna de Chile“, apărut în limba română, la aceeaşi editură, „Los detectives salvajes“, „Putas asesinas“ sau „El Secreto del Mal“ sunt doar câteva dintre cărţile ce l-au consacrat pe acest prozator care a avut o relaţie foarte încordată cu ţara de origine. Nu este greu de intuit de ce dacă îi citeşti romanul de faţă, unul admirabil, construit în jurul figurii poliedrice a autodidactului poet Alberto Ruiz-Tagle. Acesta frecventează un atelier de poezie unde leagă prietenii cu câţiva dintre poeţii care aveau să dispară sau să fie lichidaţi după lovitura de stat dată de junta militară împotriva preşedintelui chilian Salvador Allende. Numai că Tagle, un individ misterios, introvertit şi cu o viaţă particulară bine protejată, este totodată şi locotenentul de aviaţie Carlos Wieder, cel care scrie versuri proaste pe cerul patriei în mitinguri aviatice faimoase, dar şi Juan Sauer sau R.P. English, un obscur producător de filme porno în Europa. Bolano înfăţişează cu deosebit farmec literar proteismul unui personaj acuzat în cele din urmă de a fi torţionar activ în slujba celor care au lichidat în forţă regimul socialistului Salvador Allende. Tagle-Wieder este simbolul răului în regimul de mână forte al generalului Pinochet, un asasin travestit în om de cultură, un criminal cu principii de estetică pe care le semnează sângeros. Una dintre ipostazele sale este aceea de fotograf care-şi invită prieteniii la o expoziţie privată. Aceştia descoperă oripilaţi că „artistul“ le expune carnagiul victimelor sale în fotografii de o cruzime greu de suportat.

Personajul demoniac al acestei cărţi este unul care poate fi cu greu uitat, graţie talentului literar al prozatorului. Arta literară a lui Bolano este, în opinia unui critic spaniol „fidelă unei semantici simple, cu fraze scurte şi care privilegiază umorul şi lirismul“. Meritul autorului este acela de a intersecta planurile poveştii sale despre torţionarul setos de revanşă, unul care se închipuie artist şi îi pedepseşte pe ceilalţi cu o furie calculată, cu cele ale mediului artistic chilian dintr-o epocă de tristă amintire. Cititorul autohton nu poate rămâne insensibil la o experienţă negativă care, pe alocuri, poate aminti de cea românească a anilor ’60 ai secolului trecut. Tagle-Wieder, care se ascundea lângă Barcelona sub numele Jules Defoe, este descoperit de cel care narează acest memorial al durerii chilian, cu ajutorul unui poliţist refugiat şi el. Acesta din urmă, plătit de un misterios personaj a cărui identitate rămâne secretă, îl identifică pe acest „dandy al ororii“ (Alina Cantacuzino) şi îl lichidează scurt. Cu el moare o epocă a durerii, dar şi a speranţelor că arta poate zăgăzui politici criminale.

Cartea se citeşte fluent, graţie stilului remarcabil al lui Bolano, măiestriei sale literare descrise astfel de criticul literar Nora Catelli: „Ca şi personajele sale, autorul are ambiţia şi anxietatea posterităţii“.