„Cartea lui Enoh“

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Traducere din etiopiană, note şi comentarii: R.H. Charles
Traducere în limba română ÅŸi îngrijire ediÅ£ie: Alexandru Anghel
Editura HERALD, 2006

Între cărÅ£ile aparÅ£inând aÅŸa-numitei literaturi apocaliptice, „Cartea lui Enoh“ este considerată cea mai de seamă - evident, din afara Scripturilor canonice. Acest tip de literatură porneÅŸte de la postulatul conform căruia întreaga desfăşurare a lumii a fost predeterminată de Dumnezeu. În consecinţă, anumiÅ£i iniÅ£iaÅ£i, aleÅŸi ai lui Dumnezeu, ÅŸtiau când va veni sfârÅŸitul acestei lumi. „Cartea lui Enoh“ aparÅ£ine perioadei anilor 200-150 î.d.Hr, chiar dacă specialiÅŸtii sunt de acord că doar anumite părÅ£i au această vechime (partea „Apocalipsa Săptămânilor“). Nu voi insista în periodizarea fragmentelor acestei cărÅ£i, aÅŸa cum este ea descrisă în cuvântul înainte al cărÅ£ii (semnat W. O. E. Oesterley), însă voi spune că autorul părÅ£ilor cu cea mai mare vechime a fost depistat ca fiind un evreu care a trăit cândva în nordul Palestinei. Restul cărÅ£ilor incluse în „1 Enoh“ (cum mai este denumită, pentru a fi deosebită de „Tainele lui Enoh“) sunt scrise de „hassidimi“ (adică pioÅŸi sau sfinÅ£i) sau de către succesorii lor, fariseii. AlÅ£i cercetători, precum Leszinsky, susÅ£in că, prin modul în care se face referire la calendar, părÅ£ile originale ale lucrării sunt clar scrise de saduchei. El insistă în a prezenta „Cartea lui Enoh“ drept o reformă adusă de saduchei calendarului, plecând de la vârsta atribuită lui Enoh: 365 de ani. Cartea ar fi fost scrisă iniÅ£ial în ebraică sau aramaică, dar nu a rămas decât în versiunea etiopiană, după ce din versiunea greacă nu au supravieÅ£uit decât puÅ£ine fragmente.
După aceste discuÅ£ii „tehnice“ voi spune că „1 Enoh“ debutează cu un vis în care eroului i se cere să intervină pentru „veghetorii cerului“, îngerii, anume cei care au comis fărădelegi cu fiicele pământului. Enoh transcrie această petiÅ£ie, după care se retrage ÅŸi aÅŸteaptă anumite răspunsuri, care îi vin sub forma unor viziuni. AÅŸa aflăm că „veghetorii“ vor fi pedepsiÅ£i ÅŸi că nu au nici o ÅŸansă să fie iertaÅ£i. Enoh este apoi purtat de anumiÅ£i îngeri peste Å£inuturi îndepărtate ÅŸi peste Sheol (lumea de dedesubt, abisul, dar nu neapărat Iadul), după care sunt descrise ierarhia îngerilor, precum ÅŸi locul final unde vor fi pedepsiÅ£i îngerii căzuÅ£i. Enoh vede cei „ÅŸapte munÅ£i măreÅ£i“, dintre care pe unul dintre ei stă chiar Dumnezeu, dar are ocazia să vadă ÅŸi Pomul VieÅ£ii, care va fi dăruit sfinÅ£ilor ÅŸi celor aleÅŸi după ce va fi Judecata de Apoi. În secÅ£iunea „Vedeniile din vis“ este susÅ£inută judecata lumii prin potop, din cauza păcatului. Interesant este că păcatul originar este generat de căderea îngerilor. În secÅ£iunea finală a cărÅ£ii aflăm de venirea lui Mesia ÅŸi de judecata pe care o va face aici, pe pământ, unde fiecare îÅŸi va lua răsplata cuvenită. Mesia, la evreii vechi, se ÅŸtie, nu este neapărat de esenţă divină. Cartea prezintă o importanţă deosebită, afirmă R.H. Charles, întrucât influenÅ£a lui  „1 Enoh“ asupra Noului Testament a fost considerabil mai importantă decât a tuturor celorlalte cărÅ£i apocrife sau pseudoepigrafice luate la un loc. AcelaÅŸi traducător afirmă că mai multe doctrine din „1 Enoh“ au avut un rol modelator asupra doctrinelor corespondente din Noul Testament. Astfel, principalele elemente din „Cartea lui Enoh“ care au au exercitat o influenţă majoră asupra Noului Testament sunt Natura împărăţiei mesianice ÅŸi a vieÅ£ii viitoare, Mesia, Sheolul ÅŸi Învierea ÅŸi Demonologia.