Tsunami - fascinant şi devastator

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

„Tsunami“ este un termen japonez ce ar putea fi „descompus“ în cuvintele „tsu“, care înseamnă „port“, şi „nami“, care se traduce prin „val“. Nu este o întâmplare faptul că acest fenomen natural a fost descris şi studiat în premieră de japonezi, având în vedere că ţărmurile nipone sunt ameninţate permanent de uriaşele valuri, a căror principală cauză o reprezintă seismele submarine. Aceste cutremure se produc de-a lungul faliei ce „urmăreşte“ coastele Japoniei, locul de întâlnire a plăcii tectonice a Pacificului cu placa tectonică a arhipelagului nipon. Este o regiune puternic seismică, unde fiecare cutremur provoacă o mişcare rapidă a apei din adâncul oceanului. Tsunami poate atinge viteze de până la 800 km/h, unde oceanul este foarte adânc şi nu există obstacole, această viteză antrenând o putere capabilă să provoace o creştere a nivelului apei de până la câteva zeci de metri. Uriaşele valuri se pot propaga pe distanţe foarte mari, ce pot fi cuprinse între 100 şi 1.000 de kilometri. Fenomenul poate fi descris destul de simplu: la 20 de minute după producerea seismului, marea se retrage şi revine după o oră, sub forma unui val uriaş. Cu cât seismul este mai puternic, cu atât este mai probabilă producerea unei mişcări importante a apelor, cu toate că un seism submarin nu implică automat producerea unui tsunami. Valurile uriaşe mai pot fi provocate şi de căderea unui meteorit sau de o explozie atomică în adâncul oceanului. De asemenea, pot fi şi de origine vulcanică, dar aceste cazuri sunt destul de rare. Un astfel de val s-a produs în anul 1883, în Indonezia, când prăbuşirea unei părţi a vulcanului Krakatoa a provocat o cădere masivă de pietre, care a generat un tsunami ce a inundat sute de kilometri din suprafaţa coastelor Indoneziei.