Aglaonema, ideală pentru birou

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Originară din Brazilia şi Costa Rica, Aglaonema sau Stromanthe este cultivată pentru efectul decorativ deosebit al frunzelor, nu al florilor sale, de altfel, extrem de rare, şi face parte din categoria destul de restrânsă a plantelor de birou, uşor de întreţinut şi cu perioadă vegetativă lungă.
Stromanthe se prezintă ca o rozetă compactă de frunze lanceolate (în formă de vârf de lance), având reversul pufos, roşu-bordeaux şi faţa superioară lucioasă, vărgată în două culori, verde închis şi alb, ceea ce-i conferă un deosebit efect decorativ. Planta înfloreşte foarte rar, iar florile, deloc spectaculoase, sunt dispuse în inflorescenţe spadice.
Înmulţirea plantei se face prin drajonare, respectiv cu ajutorul mugurilor vegetativi de pe rădăcină. Fiind puţin pretenţioasă şi păstrându-şi aspectul decorativ pe o lungă perioadă din an, este foarte potrivită pentru ambientarea spaţiilor interioare, în special a birourilor sau a locurilor de muncă, dar şi a locuinţelor. Rezistentă la semiumbră, Aglaonema are nevoie să fie amplasată în locuri luminoase, dar fără însorire directă. Interiorul unei camere cu o bună iluminare naturală ar fi ideal, dar nu o aşezaţi chiar lângă fereastră. Florile sunt albe, nedecorative şi grupate în inflorescenţe spadice. Planta poate atinge, în condiţii optime de cultivare, înălţimea de un metru. În ceea ce priveşte toleranţa faţă de căldură, pentru o bună dezvoltare, se recomandă menţinerea unei temperaturi constante, cu valori de peste 15 grade Celsius, şi ferirea plantei de curenţii de aer. Prin urmare, ţineţi-o departe de ventilatoare sau eventualele guri de aerisire din încăpere.
Udarea trebuie să fie medie, nu prea abundentă. De preferat a se face hidratarea solului de două ori pe săptămână, cu cantităţi mici de apă. Pe timpul verii, hidratarea trebuie asociată cu fertilizarea, adăugându-se în apa de udare un fertilizant solubil. Este contraindicată pulverizarea apei pe frunzele plantei sau expunerea ei la ploaie. Contactul direct al acestora cu apa poate cauza apariţia petelor, care se extind apoi pe întreaga suprafaţă a frunzei.