Secretul piramidelor

Un arhitect francez a afirmat că a descoperit misterul construirii Marii Piramide a lui Khufu din Egipt – cu ajutorul unei rampe în spirală folosite pentru a duce blocuri uriaşe de piatră la locul dorit.
Totul a început în urmă cu 4500 de ani, când o civilizaţie care nu dispunea de unelte din fier, roţi sau scripeţi a construit unul dintre cele mai misterioase monumente din întreaga istorie a omenirii: piramida lui Khufu din Egipt. Cum au făcut acest lucru? Nimeni nu ştie cu siguranţă.
Prin definiţie, o piramidă este un corp geometric cu bază rectangulară şi patru feţe triunghiulare care se întâlnesc în vârf. Pentru istorici, aceasta este un mormânt regal din Egiptul antic. Iar pentru omenire, cele trei piramide aflate pe platoul Giza la porţile oraşului Cairo din Egipt, Khufu, Chephren şi Mykerinos, reprezintă o comoară, dar şi un mister.
Ceea ce se ştie despre aceste piramide este faptul că au fost construite cu aproximativ trei mii de ani înainte de Hristos pentru a adăposti rămăşiţele faraonilor. Deşi cea mai impresionantă dintre aceste structuri, piramida lui Khufu a fost studiată şi fotografiată de nenumărate ori, miezul ei rămâne un mister, evocând imagini cu bogăţii incredibile şi blesteme puternice.
Marea Piramidă este ultima dintre ultimele şapte minuni ale lumii, încă rămasă în picioare, singura care a rezistat nebuniei oamenilor şi furiei elementelor naturii. Era considerată cea mai înaltă structură din istorie, cu o înălţime de 146 m, până când a fost construit Turnul Eiffel. Şi totuşi nu se ştie nici cum a fost construită, nici cât timp a durat aceasta. Nu avem nici cea mai mică idee ce descoperiri fascinante se ascund în spatele pereţilor săi de piatră.
Martoră a 4500 de ani de istorie, piramida lui Khufu a văzut cei mai mari oameni ai lumii venind să-i admire simbolismul excesiv, visând la cuceriri infinite sau chiar nemurire. Conducători în trecere şi călători anonimi, o mulţime au venit de-a lungul secolelor să-i calce pe pietre. Unii, intoxicaţi de sentimentul extraordinar dat de acest loc, şi-au spus că un asemenea exces nu poate avea origine umană şi că doar o îndepărtată civilizaţie extraterestră ar fi putut produce o asemenea minune.
În timp, secretul construirii piramidei lui Khufu s-a pierdut. Oamenii au fost prin urmare liberi să-şi lase imaginaţia să zburde, creând teorii care variază de la imposibil la foarte puţin probabil. Indiciile reale sunt puţine, de exemplu câteva rânduri referitoare la arhitectul regal Hemiuni, care se presupune că a construit piramida în decursul a douăzeci de ani pentru ca marele Khufu să poată să îşi găsească somnul de veci în interiorul acestui vas din calcar şi granit, un container pentru viaţa eternă a regelui.
Există, de asemenea, câteva propoziţii rămase de la Herodot, care ne dau alte indicii: faimosul istoric grec a călătorit în Egipt în jurul anului 450 î.e.n., la mai bine de 2000 de ani de la ridicarea piramidei, şi a scris despre legenda locală. În cartea sa, Herodot descrie un rege tiran cu mii de sclavi cărând pietre. În mod curios, el spune că maşini erau plasate în spatele structurii pentru a ridica pietrele de la un nivel la altul. Patru secole mai târziu, un alt istoric grec vorbea despre o rampă frontală enormă folosită la dusul pietrelor către vârf. Alţii menţionau o rampă elicoidală externă făcută din cărămizi nearse, dar această idee nu rezistă în faţa unei analize serioase.
Ipoteza rampei largi. Rampe largi necesită un volum de piatră aproape egal cu al piramidei. În plus, lucrul pe şantier ar fi trebuit să fie întrerupt periodic de fiecare dată când rampa trebuia extinsă. Astfel de rampe ar trebui să fie scurte, dar prea abrupte pentru a fi folositoare sau line, dar lungi de mai mulţi kilometri. Şi ce s-a întâmplat cu materialul folosit pentru rampă. Pare iraţional să se fi construit întreaga piramidă cu ajutorul unei rampe frontale largi.
Ipoteza maşinilor. Aceasta este ipoteza menţionată de Herodot: maşinile erau folosite la ridicarea blocurilor de piatră de la un nivel la altul. Dar cum s-ar fi putut ridica blocuri de 65 de tone astfel? Ar fi putut muncitorii acţiona drept contragreutăţi pentru a ridica blocurile pentru ca apoi acestea să fie trase pe poziţie. Fiind o operaţie lentă şi periculoasă, nu ar fi funcţionat pentru blocurile mai mari. Mai mult, astfel de maşini ar fi avut nevoie de suport orizontal. Întreaga structură ar fi trebuit să treacă printr-o finisare grosolană la sfârşit. Limitele de timp sunt prea scurte pentru aşa ceva. Astfel de maşini au fost probabil folosite, dar nu aveau cum să fie cheia metodei de construcţie.
Rampa în spirală. Aceasta este ipoteza cea mai populară în prezent. O rampă externă în spirală era construită în jurul piramidei. Avantajele acestei metode sunt:
– ar ajuta la construirea piramidei, folosind cărămizi nearse, utilizând o cantitate mică de material;
– avansarea construcţiei ar urma progresul locaţiei fără a încetini procesul prea mult;
– o rampă externă ar furniza o pantă constantă lină de 8%. Chiar şi aşa, în practică nu ar funcţiona pentru că ar fi fost imposibil să se verifice geometria piramidei dacă era ascunsă de rampă. Mai mult, o astfel de rampă ar fi fragilă şi    s-ar prăbuşi în mod repetat. Întoarcerea la colţuri ar fi riscantă şi drumul ar fi prea îngust.
Ţinând cont de cele menţionate mai sus era şi timpul să se găsească o soluţie raţională pentru misterul piramidei lui Khufu, o soluţie care ar permite explicarea construcţiei de la început la sfârşit şi care ar răspunde la toate întrebările puse de-a lungul anilor.
Istoria a demonstrat însă că teoriile ştiinţifice au la bază  intuiţia. Bănuiala lui Jean-Pierre Houdin i-a schimbat acestuia viaţa. După opt ani de studiu asupra subiectului, arhitectul şi-a publicat descoperirile şi un model 3-D în care arată cum au ridicat muncitorii piramida din Giza în afara oraşului Cairo.
Houdin afirmă că a luat în consideraţie uneltele de piatră şi cupru existente la vremea respectivă, blocurile de granit şi calcar, locaţia piramidei şi rezistenţa şi cunoştinţele muncitorilor.
Conform teoriei sale, muncitorii au construit o rampă exterioară pentru primii 40 m, apoi au construit o rampă interioară în formă de spirală pentru a termina structura înaltă de 140 de picioare. Houdin, de asemenea, a afirmat că extraordinara Cameră a Regelui a fost adusă pe poziţie cu ajutorul unui sistem de contragreutăţi.
În continuare, Houdin intenţionează să îşi verifice teoriile prin teste neinvazive realizate la faţa locului.