„Cartea vieţii mele“, de Eugen Istodor

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

După proiectul din 2004, cu „Vieţaşii de pe Rahova“, Eugen Istodor revine cu un nou volum de publicistică. Cartea vieţii mele - o carte de istorii orale despre socialism sau ce-ţi mai rămâne de făcut dacă, făcând o banală documentare despre viaţa în comunism pe scara de bloc a copilăriei tale, descoperi că eşti adoptat?
Intervievându-şi vecinii şi rudele, autorul îşi reface, din fragmente dispersate, propria viaţă, suind şi coborând verticala societăţii în care s-a născut (trasând în felul acesta portretul unei Românii mereu aceeaşi, dar care nu încetează nici o clipă să surprindă).
„Cartea vieţii mele este cartea despre viaţa mea în blocul N3, la scara 2, de pe bulevardul Şulea 31, azi bulevardul Camil Ressu 31. Totul a început ca un alint: o prietenă de-a mamei mele
m-a chemat să mai stăm de vorbă, după 20 de ani de când nu ne mai văzusem. «Genuţu! Sunt Victoriţa.
Te-am ţinut în braţe când erai mic». Ce mi se putea întâmpla? Păi, totul! Fiindcă fiecare tanti descoperită pe scara 2, fiecare prietenă
de-a mamei are câte o poveste teribilă despre mama mea, tatăl meu şi chiar despre mine. Dialogurile dintre mine şi tantiile mele mi-au luat pământul de sub picioare şi liniştea comunismului meu din copilărie. Investigaţia mea jurnalistică s-a transformat într-una biografică, o luptă pentru adevărurile vieţii, o luptă pe viaţă şi pe moarte. Am supravieţuit comunismului fiind minţit, am supravieţuit scării 2, după 20 de ani, scriind Cartea“, a mărturisit Eugen Istodor.
Eugen Istodor, absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti, semnează rubricile permanente de interviu şi reportaj în săptămânalul Academia Caţavencu şi cea de interviu din Dilema Veche. A predat cursul „Tehnici de interviu“ la Centrul pentru Jurnalism Independent (1997-2002); a fost realizator de programe la Radio Delta şi Radio ProFM şi colaborator al ProTV şi Radio Europa Liberă.  De acelaşi autor au mai apărut: „Interviuri contra naturii“ (interviuri cu oameni politici) (1997); „Oameni cu care aş muri de gât“ (interviuri cu oameni simpli) (2000); „Vieţaşii de pe Rahova, Din mărturiile unor condamnaţi pe viaţă“ (Editura Polirom, 2005).