Statuia lui Zeus din Olimpia

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Cu 3000 de ani în urmă, Olimpia era un important centru religios în sud-vestul Greciei. Grecul Zeus, regele zeilor, era adorat în antichitate, în cinstea lui organizându-se în mod sistematic petreceri şi întreceri atletice. Primele Jocuri Olimpice - cum au fost numite - probabil că au avut loc în anul 76 I.H. Grecii atribuiau o importanţă foarte mare jocurilor olimpice. Când se desfăşurau erau întrerupte toate războaiele, pentru ca sportivii şi spectatorii să poată participa în voie la ele.
În sec. al V-lea I.H., locuitorii oraşului Olimpia au hotărât să ridice un templu în cinstea lui Zeus. Între anii 466 şi 456 I.H., a fost ridicată o clădire grandioasă din blocuri  de piatră, aceasta fiind înconjurată de nişte coloane masive. Clădirea templului a fost terminată, dar lipsea statuia lui Zeus. Cetăţenii oraşului au simţit nevoia unei statui, iar la Atena au găsit un sculptor căruia i-au încredinţat realizarea acesteia.
Sculptorul se numea Fidias (Pheidias) şi realizase deja la Atena două statui grandioase care o reprezentau pe zeiţa Atena. În Olimpia, Fidias şi ajutoarele sale au construit mai întâi o schelă din lemn, care reprezenta „scheletul“ lui Zeus. Apoi, scheletul a fost acoperit cu plăcuţe de fildeş, veşmintele fiind create din plăci de aur. Meşterii au fixat cu atâta precizie plăcuţele de fildeş şi aur, încât atunci când statuia a fost terminată părea a fi compactă.
Statuia lui Zeus a fost aşezată pe un tron ornat cu lemn de abanos şi pietre preţioase, având o înălţime de 13 m. Capul aproape că-i ajungea până la tavan. De-a lungul pereţilor au fost construite o mulţime de schele pentru vizitatori, pentru ca, urcându-se pe ele, să poată vedea chipul zeului. În anul 435 I.H., când statuia a fost terminată, era considerată ca fiind una dintre marile minuni ale lumii, rămânând aşa timp de 800 de ani.
În jurul anului 40 D.H., împăratul roman Caligula a hotărât să transporte statuia la Roma. A ordonat muncitorilor să-i transpună dorinţa în practică, dar, conform legendei, când aceştia au încercat să disloce statuia, aceasta a început să râdă atât de puternic, încât au fugit cu toţii încotro au văzut. Apoi, în anul 391 D.H., o dată cu expansiunea tot mai accentuată a creştinismului, romanii au interzis Jocurile Olimpice şi au închis templele greceşti. Câţiva ani mai târziu, statuia lui Zeus a fost dusă cu vaporul la Constantinopol. În anul 462 D.H., un incendiu a distrus palatul în care fusese aşezată statuia, iar din celebra creaţie nu a mai rămas nimic. În sec. al VI-lea, oraşul Olimpia şi împrejurimile acestuia au fost afectate de un cutremur. Alunecările de teren şi inundaţiile au distrus stadionul, iar ruinele au fost acoperite cu nămol. Toate acestea au făcut ca unele părţi ale oraşului să poată supravieţui timp de peste 1,000 de ani. Recent au fost aduse la lumina zilei ruinele acestui oraş, vizitatorii putând vedea ceea ce mai rămăsese din templul şi locul pe care a stat odinioară magnifica statuie a lui Zeus.