Picatura de cunoastere

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Creionul si hârtia

In Roma antica, scribii scriau pe papirus cu un vârf subtire de metal numit „tylus“, facut la inceput din plumb. In 1565, germano-elvetianul Conrad Gesner a fabricat ceea ce poate fi numit primul creion - un grafit a fost introdus intr-o bucata de lemn. Numele de „grafit“ vine din greaca, de la cuvântul „raphein“, care inseamna „a scrie“. Grafitul (carbon negru) a fost folosit foarte mult dupa ce a fost descoperit un mare depozit de grafit in Anglia, in 1564. Grafitul permite un scris mai „intunecat“ decât plumbul, dar era atât de moale si de fragil, incât a trebuit introdus intr-un suport de lemn. Asa s-a nascut creionul din lemn. In 1795, Nicholas Jacques Conte, un ofiter francez din armata lui Napoleon, a inventat o metoda noua de ardere a grafitului pisat amestecat cu un liant. Taria creionului depinde de cât lut pastreaza grafitul (lutul este folosit ca liant). Mijlocul unui creion inca se mai numeste „plumb“, desi el este facut din grafit netoxic. In prezent, fabricarea creioanelor are inca la baza principiul inventat de N.J. Conte.

In ceea ce priveste hârtia, in anul 3000 inainte de Cristos, papirusul este folosit in Egipt ca primul suport de scris. Acesta era confectionat din fâsii de papirus presate. Hârtia, asemanatoare cu cea de azi, a fost facuta pentru prima data in anul 105 d.H. de un eunuc de la curtea imparatului Ho Ti, in China. Se crede ca la inceput s-a fabricat din textile nefolositoare si apoi din coaja de dud si alte plante din care se produceau tesaturile. Hârtia s-a produs numai in China timp de 500 de ani. In anul 610 a fost introdusa in Japonia, iar in 750 in Asia Centrala. In Europa, a fost adusa de Mood si a fost produsa prima data in anul 1150 in Spania, iar mai apoi in restul Europei. Când a aparut tiparul, a crescut cererea de hârtie si s-a inregistrat o criza de textile, ceea ce a dus la gasirea altor materii prime pentru fabricarea hârtiei. In sec. XIX au inceput sa fie folosite fibrele tulpinilor plantelor. In 1798, Nicholas-Louis Robert a facut prima masina de fabricare a hârtiei care producea doar o singura foaie de hârtie o data. In timp, lemnul a devenit materia prima pentru fabricarea hârtiei, iar fibrele textile inca se folosesc in fabricarea hârtiei tari. Chiar daca hârtia este facuta acum de masini, procesul de baza este acelasi. Fibrele din plante sunt separate si udate, apoi sunt filtrate intr-un cuptor si presate ca sa elimine cât mai multa apa. Apa ramasa se va evapora si ea in timp ce fibrele sunt presate tot mai mult pentru ca hârtia sa fie plata.