Ştefan Iordache - un ultim omagiu

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Prietenii şi fanii îi pot aduce un ultim omagiu lui Ştefan Iordache, astăzi până la ora 13.00, la Teantrul Naţional Bucureşti,  trupul neâsufleţit urmând apoi să fie dus la Gruiu, judeţul Dâmboviţa, ultima locuinţă a mareleui actor. Înmormântarea va avea loc mâine la Gruiu. Marele actor şi cântăreţ Ştefan Iordache a încetat din viaţă duminică dimineaţa la o clinică din Viena, în urma unui stop cardio-respirator, survenit pe fondul leucemieie de care suferea maestrul. Lumea culturală românească este în doliu. În semn de recunoaştere a meriterlor deosebite de care a dat dovadă de-a lungul carierei fabuloase atât pe scenă, cât şi pe marele ecran intrarea principalã a Naţionalului bucureştean a fost încadrată de o cortină neagră.
Ştefan Iordache s-a născut la Calafat, pe 3 februarie 1941. Întreaga sa viaţă a dedicat-o carierei actoriceşti. Gloria a cunoscut-o pe scena Teatrului Nottara. De-a lungul carierei a interpretat roluri precum Hamlet, Regele din „Viziuni flamande”, Raskolnikov din „Crimă şi pedeapsă”, Maestrul din „Maestrul şi Margareta”, Richard de Gloucester din „Richard al III-lea”, Nae Catavencu din „O scrisoare pierdută”, John Barrymore din „Barrymore” sau Alex din „Alex şi Morris”.
Chiar dacă este considerat unul dintre cei mai mari actori din România, maestrul spunea că dacă ar fi avut din nou 30 de ani, nu ar mai repeta acest drum: „Am jucat numai în roluri mari. Mi-a dat ocazia să mă impun, dar mi-au măcinat viaţa.” Iar în ultima vreme se simţea obosit şi, poate, puţin dezamăgit. „Viaţa a trecut mult prea repede”, spunea el. Nu a avut timp să le facă pe toate, iar la 67 de ani, după 38 de căsnicie, sufletul îi era măcinat de un singur regret: nu avea nici cine să-i poarte numele, şi de ce nu şi talentul.
Nu avea copii, iar prietenii, spune Ştefan Iordache, nu există. Există numai momentele de prietenie. Cu toate acestea a fost mereu alături de oameni care au ţinut la el. Se mutase de ceva vreme departe de Bucureştiul haotic, la Gruiu, în Ilfov. Aici era încojurat de vie şi când venea toamna, ştia exact care era reţeta vinului cu adevărat bun.
Rolurile sale din film şi de pe scenă l-au transformat pe Ştefan Iordache în personaj literar, Ludmila Patlanjoglu adunând poveşti, întâmplări şi trăiri ale actorului în cartea portret „Regele Scamator, Ştefan Iordache”. În 2006, i-a fost înmânat Premiul de excelenţă al Festivalului de film Transilvania.
De neuitat sunt şi melodiile interpretate de marele actor împreună cu Gheorghe Dinică şi Nelu Ploiesteanu, dar şi duetele cu Sanda Ladosi. În 2007 a scos propriul său album, „Magazinul meu de vise”