Specialiştii în drept constituţional văd două soluţii: ori suspendarea preşedintelui, ori o altă nominalizare la Justiţie

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Soluţia aplanării conflictului dintre şeful statului şi primul-ministru pare a fi o enigmă chiar şi pentru specialiştii în drept constituţional. Şi asta pentru că, spun ei, într-o luptă a orgoliilor, Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu acţionează imprevizibil.

Dacă nu se ajunge la o soluţie amiabilă, problema numirii noului ministru al Justiţiei poate fi rezolvată în două moduri: ori suspendarea preşedintelui, ori o nouă propunere de ministru din partea premierului.

Ioan Stanomir, profesor de Drept Constituţional, consideră: "Curtea Constituţională nu poate soluţiona ceea ce este nesoluţionabil şi anume calitatea precară a actului de guvernare şi tensionarea inadmisibilă a relaţiilor dintre preşedinte şi prim-ministru".

Totuşi, o soluţie trebuie găsită. Dacă nu se ajunge la o înţelegere, atunci există alte două posibilităţi, spun constituţionaliştii. Profesorul Stanomir spune: "Se va ajunge la o soluţie constituţională, fie prin iniţierea unei proceduri de suspendare din nou a şefului de stat, există şi această posibilitate, fie prin iniţierea de către primul-ministru a unei noi propuneri pentru postul de ministru al Justiţiei".

Constituţia României reglementează clar numirea membrilor Guvernului. La articolul 85, alineatul 2 se prevede:

"În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului".

În precedentul Cioroianu, premierul s-a adresat Curţii Constituţionale pentru a lămuri situaţia. Curtea a hotărât atunci că "preşedintele României nu are drept de veto faţă de propunerea primului-ministru, ci are dreptul de a verifica corespunderea pentru funcţie a candidatului şi poate cere primului-ministru o altă propunere de candidat la funcţie".

Stanomir a mai declarat: "Prin prerogativele pe care le deţine, preşedintele nu poate fi privit ca un simplu semnatar al unui decret de numire la propunerea primului-ministru...Se poate argumenta că există un interes legitim al şefului de stat de a veghea la calitatea umană şi intelectuală a titularilor de portofolii în anumite domenii".