Suntem în fața unui moment istoric, o premieră pentru Universitatea de la renașterea sa. Duminică, de la ora 21.00, pe Arena Națională, ne așteaptă un joc ce vizează toate generațiile de suporteri. Pentru cei mai tineri, finala Cupei României este primul meci cu adevărat important și cu siguranță le va rămâne în suflet până se vor despărți de Terra. Pentru ceilalți, este meciul în care Știința reînnoadă performanța!

Pentru tinerii și copiii din a doua jumătate a anilor ’90, meciul reprezintă șansa la revanșa prea mult așteptă. După trei finale consecutive pierdute, niciunul nu concepe să nu fi venit vremea noastră. Pentru aceștia un trofeu câștigat acum ar fi ca un balsam pentru sufletul greu încercat de faptul că tinerețea lor a coincis cu cea mai neagră perioadă din istoria Științei. Ei privesc această finală ca pe un moment de cotitură în viața clubului. O victorie acum poate să ne schimbe definitiv destinul, iar performanța să revină în curtea celui mai iubit club din provincie pentru deceniile ce vor urma.

Pentru cei mai în vârstă dintre noi, această finală este ceva firesc, ei fiind obișnuiți cu trofeele. Pentru ei, câștigarea acestei Cupe este deznodământul așteptat al unui sezon în care am jucat cel mai frumos fotbal din Liga I și în care s-a sperat la titlu cum nu se mai întâmplase din mileniul trecut. Ceea ce face pentru ei cu adevărat specială această finală este faptul că le dă șansa să stea umăr la umăr cu copiii sau nepoții într-un moment crucial din istoria Științei. La fel cum pe ei i-au dus de mână părinții la meciurile istorice, la promovarea din ’64, la meciurile care au făcut din Știința „Campioana unei mari iubiri” din ’73 și la cele care au încununat-o prima dată campioană națională în ’74. La fel, ei sunt datori să își ducă acum copiii și nepoții pe Arena Națională. Doar această predare de ștafetă a iubirii pentru Știința, din generație în generație, o face pe Universitatea nemuritoare și în același timp cea mai mare echipă de fotbal a României. Doar printr-o mobilizare exemplară a tuturor generațiilor de suporteri vom face din această finală una de neuitat! Doar printr-o prezența record pe Arena Națională le dăm băiețiilor din teren decât o variantă: VICTORIA!

Vino în albastru!

Suporterii Universității Craiova sunt gata să cutremure din nou Bucureștiul în drumul spre locul finalei cu Hermannstadt, așa cum s-a întâmplat în 1998, în ultimul act contra Rapidului, când a avut loc prima „invazie” alb-albastră, prima „Olteniadă” – cum au numit-o unii, ce pe toți ne răscolește. Atunci a fost ceva de vis, iar acum ni se derulează în minte, precum un film frumos, toate acele momentele trăite cu aceeași intensitate. Toate! Începând de la plecarea garniturilor de tren din gara Bordei, până la „descălecarea” din Obor și drumul făcut pe jos spre fosta arenă „Lia Manoliu”. Acelea au primele amintiri imposibil de uitat! Primele! Duminică avem parte de următorul episod, de a doua Olteniadă și, mai mult ca sigur, cifrele nu se vor opri aici. Pentru cei care bifa prezența pe Arena Națională, sugestia conducătorilor galeriei este să se vină îmbrăcați în albastru, pentru ca peluza noastră să fie o mare albastră.

Peluza Nord Craiova

Istoria propriu zisă a Peluzei Nord începea în 2007, chiar dacă și mai devreme au existat grupuri organizate care au stat pentru perioade scurte în această zonă a stadionului. În 2007, „Sezione Ultra’ 2000” a ales să stea în Nord ca urmare a neînțelegerilor cu brigăzile de suporteri controlate de Adrian Mititelu. După un protest aproape permanent împotriva patronatului, în 2013, Nordul, spre deosebire de ceilalți, nu a cedat presiunii și a pus, ca întotdeauna, binele Științei mai presus de orice. În acel moment Peluza Nord era formată din Sezione, Utopia și din mai multi suporteri independenți, care ulterior au devenit vectorii ce au condus la fondarea celorlalte grupuri organizate care compun Peluza azi: „Vechiul Spirit Ultras”, „North Lions”, „Nord Oltenia”, „Gruppo Sibiu” și „Gruppo Capitala ’48”.

Aee, aoo,
Noi suntem Știința Peluza Nord,
Oriunde tu vei merge noi vom fi
Pentru Universitatea noi trăim…

De la „Un giorno all’improvviso”, la „Așa e la Craiova”

Toată lumea știe cântecul napoletanilor de la Curva B, dar puțini cunosc varianta originală ce aparține ultrașilor lui L’Aquila, care s-au inspirat dintr-o melodie a anilor ’80: „Righeira – L’Estate Sta Finendo”. La noi, „Asa e la Craiova” s-a născut în microbuz, la o întoarcere de la Iași din colaborarea unor membri „Sezione” cu o damigeană de zaibărel. Habar nu aveau ei că acesta avea să devină imnul neoficial al Peluzei Nord, un cântec care o să răsune în „templul” nostru și peste zeci de ani, dar să fie ascultat și în fieful rivalelor echipei noastre de suflet: Știința.

Din prima zi-n peluză
Viața mi s-a schimbat,
Iubirea pentru Știința
În suflet mi-a intrat,
Așa e la Craiova
Așa va fi mereu,
Ne susținem echipa
La bine și la greu…