6.4 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăSportCostel Bârsan a descoperit meseria de antrenor în Kuweit

Costel Bârsan a descoperit meseria de antrenor în Kuweit

Prietenii te ridică, prietenii te coboară, cam așa sună o vorbă românească. În cazul lui Costel Bârsan, povestea este pozitivă, în sensul că la apusul carierei de fotbalist i s-a întins o mână și a debutat în antrenorat cum mulți tehnicieni cu state vechi doar visează să ajungă: în Kuweit, bine plătit și cu mari perspective.
În urmă cu o jumătate de an, fotbalistul craiovean „bătea“ mingea prin Liga a IV-a din Alexandria. A evoluat pentru Sporting Roșiori, ajutând-o să promoveze în Liga a III-a. Avea 37 de ani și simțea că nu poate să se lase brusc de fotbal, dar începuse să se gândească și la alte variante ca să-și câștige existența și să-și întrețină familia.
„Cred că mai jucam un an, dar deja mă gândeam să-mi deschid o afacere, aveam mai multe chestii în cap, când am primit o propunere de nerefuzat din partea lui Aristică Cioabă: să merg ca secund al lui la Al Shabab, în Kuweit“, a spus fostul atacant al lui IEELIF Craiova, FC Onești, Astra Ploiești, Petrolul Ploiești, Gloria Bistrița, Inter Gaz București, Juventus București, Alro Slatina, FC Caracal, FC Caransebeș și FC Gandzasar (Armenia), pentru GdS.
„Colaborarea noastră a început în vară și până acum a fost extraordinară. M-a ajutat foarte mult Aristică, pentru că eu nu cunoșteam absolut deloc fotbalul din Golf, iar el are o experiență de câțiva ani acolo. Nu vreau să-l omit nici pe Nicolae Toader, un om deosebit. A fost totul nou pentru mine. La început mă rugam să rezist, dar acum nu mai am nici o problemă. Îmi place în lumea arabă“, a mai spus Costel Bârsan. Acesta a punctat că fără familie i-a fost foarte greu: „Soția a fost la mine înainte cu o lună să vin acasă, de sărbătorile de iarnă, dar fetiței mele i-a fost tare dor. La fel și părinților, și prietenilor. În ultimele antrenamente mă gândeam doar acasă, îmi făceam de lucru, numai să treacă mai repede timpul. Dacă aș avea familia cu mine, mi-ar fi mult mai ușor. Nu vreau să o aduc acolo, pentru că soția lucrează în Craiova, are un serviciu bun, fata e cu școala și nu vreau să le rup din lumea lor“.

Solicitat și ca jucător

Revenind la fotbal, Costel Bârsan a spus că trecerea de la jucător la antrenorat a fost bruscă, însă benefică, pentru că a debutat având condiții foarte bune de muncă, în comparație cu ce oferă România antrenorilor aflați la început de drum. „Acum am înțeles și eu ce înseamnă să fii antrenor. Înainte comentam și eu la adresa tehnicienilor pe care i-am avut, îi supăram de multe ori. Acum sunt în locul lor și îmi pare rău, că văd cât este de greu. A fost o trecere bruscă la antrenorat, dar a fost bine, pentru că nu am avut prea mult timp să stau pe tușă sau să antrenez în condiții… Aristică m-a mai băgat la antrenamente, la un 5 contra 2, la o miuță, și șeicii, jucătorii, cei din conducere au rămas surprinși la cum m-am mișcat. Chiar mi-au zis că ar fi bine să-mi reiau antrenamentele și să joc, dar nu se pune problema, am început drumul ăsta și îl duc până la capăt. Niciodată nu am avut mai mult de 72 kg, iar acum am 70, cu tot cu sarmalele din «buzunare» de după sărbători. Sunt unele antrenamente pe care le fac cu ei până la sfârșit și am mare satisfacție“, a afirmat craioveanul, punctând că nu s-a gândit când o să devină și principal. „Nu m-am gândit la asta, pentru că sunt abia la început. Sunt preocupat de prezent și i-am spus și lui Aristică faptul că o să merg cu el peste tot și o să plec și eu odată cu el atunci când o impune situația. Ne cunoaștem de mult timp, este un băiat serios și am mare încredere în el“.

„Vrem să terminăm campionatul pe locul opt“

Munca prestată de trioul de antrenori români, Aristică Cioabă – Costel Bârsan – Nicu Toader, a fost bună, dovadă și rezultatele obținute, Al Shabab ocupă locul opt după turul de campionat și nu se mai zbate la retrogradare ca anii trecuți. „De când ne-am dus acolo, am muncit și am zis să formăm o echipă pentru anii viitori. Acum am încheiat turul pe locul opt din 14 echipe, iar pentru ei a fost o mare bucurie, nici nu credeau că e posibil. Se băteau de patru, cinci ani numai la retrogradare. De când am venit, ne-au spus că vor să promoveze tineretul, iar acum, când văd că suntem pe un loc atât de bun, sunt încântați. Vrem să terminăm campionatul pe locul opt, pentru că mai sus nu prea se poate. Sunt echipe foarte bune și sunt greu de ajuns din urmă, pentru că este o diferență mare de puncte între noi. Avem contract până în vară, dar ni s-a propus deja prelungirea înțelegerii. Am decis să așteptăm, pentru că nu se știe ce apare la orizont. Ne-am dori să rămânem acolo, dar cu alte obiective, vrem un proiect mult mai serios. Din câte am observat, și ei au început să se gândească la lucruri mai mărețe, așa că o să vedem ce va fi. La Al Shabab m-au impresionat condițiile de antrenament. Sunt echipe mari, care se bat la campionat an de an și nu au condițiile clubului nostru“, a explicat Bârsan.

„Jucătorii din Golf sunt foarte dificili“

Fiind în permanentă colaborare cu jucătorii, Costel Bârsan a mărturisit că fotbaliștii din Kuweit sunt foarte dificili și trebuie să-i iei cu binișorul dacă vrei să obții ceva de la ei, pentru că, având mulți bani, sunt învățați să facă doar ce vor. „Mentalitatea jucătorilor din Golf este total diferită față cea de România și Europa, în general. Sunt foarte dificili, pentru că, din punct de vedere financiar, stau foarte bine, iar pentru majoritatea fotbalul este un hobby. Nu e ca la noi, unde jucătorul știe că trebuie să câștige un meci dacă vrea să obţină bani. Trebuie să te porți foarte frumos cu ei, să fii foarte calm. Nu poți să-i iei tare la antrenament că ai probleme, pentru că sunt foarte uniți. Sunt și acolo câțiva care știu ce înseamnă fotbalul și sunt profesioniști, dar mai puțini. Nu toți înțeleg de ce trebuie să intri în cantonament înaintea unui meci important. Ei nu știu că nu e bine să mănânce orice, la ore nepotrivite, iar mie mi s-a părut total aiurea la început. Întrebam de fiecare dacă când observam lucruri nelalocul lor, iar dacă nu era Aristică, mi-era foarte greu să rămân, pentru că sigur mă trezeam comentând nepotrivit. Aristică este foarte bine văzut acolo. Am observat la ședințele dinainte de meci cât este de respectat. Analiza jocului care urmează trebuie să o faci foarte scurtă și să cuprindă tot, pentru că altfel ei se plictisesc și riști să vorbești degeaba, că nu mai sunt atenți. El știe să se poarte cu jucătorii și cu conducerea, știe când să pună punctul pe i sau când s-o lase mai moale, e un bun negociator/mediator“, a spus Bârsan.
Proaspătul antrenor nu a deprins încă din tradițiile arabilor, dar nu s-a simțit niciodată marginalizat: „Mi-e greu și acum cu statul pe jos. Nici după atâtea luni nu mănânc cu toți laolaltă de acolo, direct din castroane, cu mâna, că nu pot. Dar ei nu se supără și nu-ți impun nimic. Îmi dau o farfurie separat, cu furculiță sau ce e nevoie. În schimb, Aristică și Nicu Toader mănâncă la fel ca ei, iar lor le e drag când îi văd. Ca stil de mâncare nu e foarte diferit. Orez se mănâncă și la noi, deși e cu totul altfel acolo, cu sosurile lor. Eu, în schimb, sunt bucuros că se servește în orice restaurant și mâncare europeană și scap de orice problemă culinară“.

Regretă că n-a îmbrăcat tricoul Craiovei

Costel Bârsan a făcut junioratul la FC Universitatea Craiova, dar nu a reușit să îmbrace niciodată tricoul alb-albastru și îi pare foarte rău. A evoluat, în schimb, de multe ori împotriva echipei din Bănie și din postura sa de atacant a dat deseori frisoane publicului de pe „Ion Oblemenco“.
„Întotdeauna mi-am dorit să joc la Craiova, dar n-am avut șansă. Am jucat doar la juniori, apoi am plecat la FC Onești. Au fost câteva oportunități să vin la Craiova, dar nu s-a putut. Prima dată nu s-au înțeles cluburile, a doua oară nu mai știu ce s-a întâmplat, apoi am renunțat la idee. Regret că nu am jucat niciodată la echipa orașului natal. Am jucat însă împotriva Craiovei de câteva ori și chiar tata se supăra pe mine, că o făceam foarte bine. Am fost jucător profesionist. E și ambiția aia când joci în orașul tău… Doar mi-am făcut treaba pe teren la echipa la care am fost. Îmi plăcea să joc la Craiova, pentru că o făceam în fața unui stadion plin și mă simțeam fotbalist. Cine știe, poate mă revanșez ca antrenor. În viață trebuie să crezi, să muncești și să fii optimist. Am văzut că CS Universitatea a făcut un tur foarte bun. Le țin pumnii băieților, sper să obțină o clasare și mai bună la final“, a încheiat Costel Bârsan.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS