http://www.youtube.com/watch?v=NWhuSH5Cj2c
Între două turnee în străinătate, jucătoarea craioveană de tenis Ioana Roșca a tras o fugă până acasă pentru a-și vedea familia. Junioara cu un parcurs fulminant în 2014, care a culminat cu titlul cucerit la dublu la Roland Garros, a vorbit într-un interviu acordat GdS despre cariera sa, despre problemele, momentele fericite și despre planurile pentru anul viitor, când va juca numai la senioare.
GdS: După o perioadă încărcată ai parte de o scurtă pauză. Cum este acasă?
Ioana Roșca: Din păcate, au fost doar două zile și am vrut să le petrec la Craiova, alături de tata și de frățiorii mei. A meritat să fac acest efort. Nu am ieșit în oraș, pentru că am vrut petrec tot timpul cu ei.
GdS: Ce a însemnat pentru tine câștigarea turneului de mare șlem de la Roland Garros la junioare, unde te-ai impus alături de Ioana Ducu în proba de dublu?
I.R.: Este un trofeu foarte important, chiar dacă a fost la dublu, unde lumea zice că este mai ușor, deoarece este muncă în echipă și nu duci doar tu greul. Eu consider că, din contră, este mai greu, pentru că, dacă la simplu câștigi sau pierzi pe mâna ta, la dublu sunt destul de multe scheme, uneori unul dintre parteneri nu se simte bine, iar celălalt compensează. Trebuie să fie o legătură foarte strânsă. Revenind la trofeul cucerit, îl am în palmares toată viața, îmi deschide noi drumuri. Un titlu de grand slam este cel mai important într-un an și dacă îl câștigi înseamnă că ești o jucătoare bună și ai un viitor în tenis. A fost frumos la finală, au fost mulți români în tribună care ne-au făcut galerie, iar ulterior lumea a început să ne cunoască mai mult.
GdS: Unde ții trofeul?
I.R.: În camera mea, deasupra patului, unde am și celelalte trofee.
Turnee la foc automat
GdS: Ai participat la multe turnee anul acesta. Ți se pare că ai progresat?
I.R.: Da. La un moment dat am avut șase săptămâni la rând turnee, la junioare și senioare. Am avut rezultate bune. Am făcut meciuri bune, victorii chiar cu jucătoare din primele 300 de locuri WTA, și asta îmi dă încredere.
GdS: Lumea se gândea că vei câștiga și turneul de mare șlem de la Wimbledon, după French Open. Ce s-a întâmplat?
I.R.: Din păcate, m-am accidentat după al doilea meci. Am jucat foarte mult, două ore și jumătate, plus meciul de dublu, iar a doua zi a apărut o problemă la spate. Nu am putut să mă mișc și s-a văzut în rezultatul din teren.
GdS: Cu cine te antrenezi?
I.R.: Când merg la turnee antrenorul meu este Ioan Iovănescu, iar la clubul unde sunt legitimată, CSM Craiova, îl am antrenor pe Alexandru Banciu.
Vrea în top 300 în 2015
GdS: Vei merge și la US Open, apoi vei încheia junioratul. Cum privește spre viitor?
I.R.: Așa este, după US Open nu voi mai juca la junioare, totul va fi numai la senioare. Îmi voi face un program astfel încât să încerc să ajung în primele 300 de jucătoare până la sfârșitul anului 2015. Nu țin neapărat să urc foarte mult, ci să-mi îmbunătățesc jocul, pentru că este alt nivel, mult mai dificil. Dacă cresc în joc, vor veni și rezultatele.
GdS: În ultima vreme, a scăzut vârsta la care jucătoarele ajung să obțină rezultate remarcabile. Ultima dovadă a fost Eugenie Bouchard, finalistă la Wimbledon.
I.R.: Fetele cu care jucam eu anul trecut, Bencic și Ana Konjuh, sunt chiar mai mici cu un an ca mine. Am învins-o pe Konjuh în luna august, iar o lună mai târziu ea câștiga turneul junioarelor de la US Open. După aceea s-a dus direct la senioare. Jocul s-a schimbat foarte mult acum. Se joacă foarte repede, ideea e care dă mai tare în minge, totul e pe forță, nu ca în anii trecut.
Se leagă greu prietenii în circuit
GdS: Stai mult departe de casă, ai prietene în circuit?
I.R.: Maria Șarapova spunea mai demult că nu îți poți face prietene în circuit. Între fete este mai greu, băieții sunt mai OK. Pe teren se înjură, iar după ce își dau mâna sunt cei mai buni prieteni, îi vezi la terasă la suc. La fete e invidia. Eu nu prea sunt genul acesta, încerc să mă înțeleg bine cu toată lumea. Dacă sunt fete cu nasul pe sus, nu o să stau după ele. E important să ai ceva prieteni pentru că tot timpul călătorești.
GdS: Sunteți toți cazați în același hotel?
I.R.: Da și în momentul în care încep să piardă pleacă acasă și ajungi să rămâi singur în hotel.
GdS: Prin câte țări ai jucat?
I.R.: Sunt mereu pe drumul, călătoresc dintr-o parte în alta a lumii. Mai am câteva continente unde nu am fost, dar voi ajunge și acolo. Am fost în Europa, Australia, America și în luna august voi merge la Jocurile OIimpice de tineret de la Nanjing din China. Pentru a ajunge acolo trebuia să fiu în primele 15 în lume la junioare. Și acum sunt pe 12.
GdS: Care este jucătoarea ta preferată?
I.R.: Victoria Azarenka, dar Roger Federer este idolul meu. Azarenka atunci când intră în teren nu se gândește doar la rezultat, ci să joace cel mai bun tenis.
GdS: Simona Halep a devenit un star mondial, idolul copiilor din România și din întreaga lume. Vă cunoașteți, ce părere ai despre ea?
I.R.: Simona a dovedit că nu contează din ce țară vii, ci dorința, cât de mult muncești și lumea care te susține. Cred că Simona a avut toate aceste lucruri și de aceea a ajuns departe. Ne-am întâlnit de multe ori, chiar a venit la noi într-un cantonament și ne-a vorbit despre secretele succesului.
Am avut o copilărie fericită, am practicat toate sporturile
GdS: Într-un interviu Simona mărturisea că nu a avut păpuși când era mică. Tu ai avut?
I.R.: Eu am avut păpuși, am avut o copilărie normală, pentru că am locuit cu mama mea în Spania, la Bilbao, și m-am axat pe școală și joacă. M-am apucat de tenis după ce am revenit în România și aceste lucruri, mă refer la joacă, au dispărut, dar nu îmi pare rău.
GdS: Înainte de tenis ai făcut mai multe sporturi, povestește-ne puțin.
I.R.: Mama mea fiind fostă handbalistă, am mers de mică la teren cu ea. În Spania, începeam școala la 8 și jumătate și o încheiam la 17.00, după care se organizau tot acolo activități sportive, handbal, fotbal, baschet, patinaj. Pentru că mama mea era antrenoare de handbal cei de la școală au cooptat-o acolo. Pentru că eram o clasă unită am mers toți la handbal, de trei ori pe săptămână. Erau multe terenuri în curtea școlii. Am participat și în competiții și ajuns să facem oarecum performanță. După ce am revenit în România am încheiat cu handbalul, dar colegii mei joacă toți la echipe mari, sunt foarte buni. Doar eu m-am lăsat și m-am apucat de tenis. Acum mi-e dor să mai joc un fotbal, handbal, să înot, să patinez…
Mama muncește să-mi dea bani pentru turnee
GdS: Financiar, cum te descurci, tu fiind încă junioară?
I.R.: Foarte greu. Mama mea stă în Spania ca să muncească să îmi dea bani pentru turnee. Acum am norocul că Federația ne ajută și ne-a dus la toate turneele de mare șlem. În ceea ce privește echipamentul, nu îmi place să arunc banii aiurea. Sunt jucătoare care vor să aibă tot ce e nou. Eu nu vreau să spun că am rochița Șarapovei, ci să mă fac remarcată prin jocul practicat.
GdS: Care a fost cel mai bun meci al tău?
I.R.: Acum doi ani, la senioare, când am întâlnit o fată care fusese pe locul 150 WTA. Făcuse o mică pauză și coborâse pe locul 250. Am fost condusă cu 3-1, am revenit și am câștigat cu 7-6 în decisiv. Și victoria de la Roland Garros, cele de la campionatul național.
GdS: În luna septembrie vei împlini 18 ani, vei face o petrecere de majorat?
I.R.: Nu cred că am timp. Probabil că va fi ceva restrâns în familie, că trebuie să suflu și eu în lumânări. După aceea vreau să îmi iau permis de conducere.
GdS: Ce pasiuni ai?
I.R.: Îmi place să merg la cumpărături și o fac des în străinătate. Citesc cărți de toate genurile, dar nu horror. Mi-ar plăcea să am mai mult timp liber.
