http://www.youtube.com/watch?v=ENbhli_pYOo
Pe 19 iunie 2014 s-au împlinit 40 de ani de la prima mare performanţă a Universităţii Craiova, „Campioana unei mari iubiri“ reuşind să aducă primul titlu de campioană în vitrina clubului. „Eroii“ din 1974 s-au reunit sâmbătă, la un restaurant din Craiova, graţie lui Ilie Balaci şi Victor Niculescu, pe lângă cei doi, la masă poposind din multe colţuri ale ţării şi alţi coechipieri, cum ar fi: Nae Ungureanu, Teodor Ţarălungă, Niţă, Dumitru Marcu, Ion Velea, Constantin Bâtlan şi Nicolae Negrilă. „Lotul“ a fost completat de mai tinerii Gheorghe Craioveanu, Sorin Cârţu şi Silvian Cristescu.
Bucuria revederii a fost mare, foştii jucători rememorând faze din anumite jocuri şi întâmplări care i-au marcat. La mesele alăturate au fost şi câţiva suporteri ai acelor vremuri, care au aflat de întrunire şi nu au ratat momentul de a-i revedea pe cei care în urmă cu 40 de ani le produceau o mare bucurie.
Balaci: Trăiesc două sentimente
Ilie Balaci a fost bucuros de revederea cu colegii, dar evenimentul i-a reamintit că timpul a trecut mai rapid decât şi-ar fi dorit. „Nu ştiu ce să fac, să mă bucur că mă întâlnesc după 40 de ani cu foştii colegi sau să plâng pentru că sunt cu 40 de ani mai bătrân. Sincer, trăiesc două sentimente. Din păcate, au trecut foarte repede aceşti ani. Sunt prezente trei generaţii diferite: cei din 1982 au luat-o pe urmele celor din 1974, cei din 1991 pe urmele celor din ’82-’84. Am jucat şi cu cei din ’74, şi cu cei din ’82, iar dacă nu mă accidentam jucam şi în ’91, dar asta este viaţa. Aş vrea să avem o echipă de care să fim mândri, aşa cum am fost mândri de toţi cei care sunt aici. Istoria Craiovei nu a început cu noi şi nu se va termina aici. După acel ultim meci în care am luat campionatul (0-0 cu Petrolul, la Ploieşti – n.r.) a fost o bucurie foarte mare, deşi poate eu nu realizasem ce se întâmplase. Pentru mine, fiind junior, nu era ceva deosebit să câştigi meciuri sau campionate. O făcusem de atâtea ori, dar în 74 fusese altceva. Chinuitor a fost drumul de la aeroport, pentru că erau zeci de maşini după noi, am făcut şase-şapte ore atunci. De fapt, chinul a fost de la aeroport, pentru că trebuia să mergem la teatru, să vorbim cu lumea, erau 50-60.000 de oameni ieşiţi în stradă. Fiecare a coborât pe unde a putut. Cert este că seara aceea am trăit-o în familie, ne-am bucurat fiecare cum am putut“, a rememorat Ilie Balaci.
„A fost ceva extraordinar”
Marcaţi de eveniment au fost şi Titi Bâtlan şi Ion Velea. „Am multe amintiri frumoase legate de acea vreme. Din ’71-’72 se făcuse un lot foarte valoros, nu numai prin individualităţi, ci şi prin unitatea grupului. La echipă veneau jucători care rămâneau şapte, opt, zece ani, nu ca acum. «Craiova Maxima» a prins un culoar favorabil, iar «Campioana unei mari iubiri» a fost mai modestă valoric, dar mai dispusă la efort. Făcea mult mai multe sacrificii pe teren, mai multă pregătire şi dăruire în joc“, a spus Bâtlan, completat de Velea: „Este o reîntâlnire emoţionantă şi îmi pare rău că nu suntem mai mulţi din «Campioana unei mari iubiri». Văd că ne-au completat cei de la Craiova Maxima şi le doresc şi lor să împlinească 40 de ani de când au reuşit acele performanţe. Să sperăm că vom aniversa şi noi 60 de ani de la primul titlu. Când câştigi ceva nu realizezi pe moment, ci mai târziu. Acum ne dăm seama că a fost ceva extraordinar pentru că ne-am bătut cu marile puteri şi împotriva sistemului“.
