14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăSportSăndoi: Ştiinţa nu este un club organizat

Săndoi: Ştiinţa nu este un club organizat

Golgheter în 1991, alături de Ciurea, „Sandy“ a declarat că valori au fost la Universitatea, dar în timp s-au făcut multe greşeli, inclusiv la capitolul organizare

La două decenii de la cucerirea eventului campionat-cupă din 1991, Emil Săndoi, unul dintre liderii Ştiinţei de atunci, a rememorat pentru cititorii GdS acele momente unice de glorie.
–  Ce îţi mai aminteşti de acele clipe unice de glorie din iunie 1991? Cum aţi detronat voi atunci Capitala?
– În acel sezon, ’90/’91, Universitatea a profitat de faptul că Dinamo şi Steaua au slăbit deoarece mulţi jucători au plecat în străinătate. În acelaşi timp, noi aveam o echipă omogenă, în care majoritatea jucătorilor crescuseră împreună la centrul de copii şi juniori ai Universităţii sau la şcoala sportivă şi, în timp, am devenit valoroşi.
– De fapt, echipa voastră a început mai devreme revoluţia în România, în 1989, atunci când Universitatea a învins, în Capitală, pe Steaua, apoi echipa miliţiei (Victoria), iar la Craiova, după o partidă senzaţională, i-aţi  făcut varză cu carne, cum ar zice Sorinaccio,  pe dinamovişti, scor 1-0 pentru Craiova!
–  Ce momente, ce rezultate! Cu adevărat, am prefigurat în 1989 revoluţia în fotbal. Cum am reuşit apoi să aducem al doilea event în vitrina clubului din Bănie, în 1991? Cum ziceam, jucam împreună, aveam deja experienţă şi omogenitate, unii eram selecţionaţi în loturile naţionale. Chiar dacă Gică Popescu a plecat în vara lui 1990, echipa era structurată, eram câţiva internaţionali în echipă, jucam fotbal, aveam condiţii, aveam organizare.

Cîrţu era antrenor
în vogă şi în 1991

– Şi i s-a dat răgaz antrenorului Cîrţu. El a preluat Universitatea de pe ultimul loc, în septembrie 1988, iar în iunie 1991 a cucerit eventul campionat-cupă!
– Corect. Cîrţu era un antrenor în vogă şi atunci, iar rezultatele obţinute l-au recomandat pentru performanţă la Universitatea. El jucase cu mulţi dintre noi deoarece venise, de la Electro, la noi, ca jucător-antrenor. Era între antrenor şi jucători o apropiere decentă, ca să-i spun aşa. Aş vrea să subliniez că era şi o altă emulaţie la echipă. În plus, ambiţia noastră deosebită. Ne-am dorit cu toţii să câştigăm: noi, jucătorii, antrenorii, conducătorii. Şi de asta am şi reuşit. Şi încă ceva foarte, foarte important şi nu în ultimul rând: suporterii! Au fost, cu adevărat, al „12-lea“ titular al echipei.

Universitatea produce încă jucători

– Din „campioana unei mari iubiri“, Universitatea a ajuns „campioana unei mari umiliri“, cu două retrogradări în şase ani, 2005, 2011. Cum comentezi această decădere a echipei? Craiova a mai luat cupa în 1993, atunci când tu ţi-ai rupt piciorul (dublă fractură), iar Universitatea şi-a „rupt“ aripile!
– De-a lungul timpului, s-au făcut greşeli, unele mari. Craiova produce, dar nu ştim să ne organizăm. Cred că acest capitol – organizarea – a fost problema Craiovei în anii de după acele performanţe din 1991 şi 1993. Aş reaminti că şi după aceşti ani au mai fost unele performanţe – un loc II în 1994, trei calificări în finala Cupei (1994, 1998, 2000), adică au existat generaţii bune. Zic că şi din 2000 încoace a existat o generaţie de excepţie, cu jucători care au ajuns în echipele naţionale, alţii au plecat în afară. Nu pot uita că la echipa naţională de tineret, unde sunt selecţioner de câţiva ani, Universitatea a dat mulţi jucători, titulari chiar ş.a.m.d.
– Şi atunci care-i explicaţia decăderii Universităţii?
– Am încercat să spun până acum: valori au fost, dar Craiova a demonstrat, în timp, că nu suntem un club organizat.

Din Brazilia la… Işalniţa!

– La echipele naţionale de seniori şi tineret sunt numai foşti antrenori de la Universitatea, o premieră! Ar putea fi asta o situaţie benefică pentru Universitatea?
– Benefică? Păi, un selecţioner al unei echipe naţionale convoacă la lot cei mai buni jucători, indiferent de regiunea de unde provin sau de afinităţile lor. Eu voi ţine toată viaţa cu Universitatea Craiova, dar asta nu înseamnă că va trebui să fac parti pris-uri. Cred că Victor Piţurcă este cel mai nimerit, dintre toţi antrenorii care sunt în România, pentru funcţia de selecţioner al primei reprezentative. Îl felicit şi îi felicit şi pe colaboratorii lui, Boldici şi Neagoe fiindu-mi colegi de echipă. Nu pot decât să le ţin pumnii şi să dea Dumnezeu ca, pe lângă cei 16-17 jucători de la echipa de tineret care au îmbrăcat tricoul primei reprezentative, să mai fie încă pe atâţia şi în mandatul lui Piţurcă!
– Din Brazilia, unde ai fost cu lotul primei echipe în turneu, ai „aterizat“ la… Işalniţa!
– Acolo era iarnă, adică erau doar 20 de grade, iar acasă am revenit în plină caniculă. Frumos eveniment la Işaniţa, nostalgic!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

11 COMENTARII