Sorin Chivu: E mai greu să fii profesor

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Abia retras din activitate, fostul atacant al Gaz Metan CFR Craiova s-a apucat de antrenorat şi mărturiseşte că, deşi îi place enorm, noua meserie nu este deloc simplă.

Odată cu încheierea sezonului 2009/2010, ghetele lui Sorin Chivu au fost atârnate în cui, cu multă amărăciune, ce-i drept, în spate rămânând amintirile frumoase şi golurile de senzaţie reuşite în tricoul echipelor Electroputere, CFR Craiova sau Gaz Metan CFR. „Trebuia să vină şi momentul ăsta. Încă nu m-am obişnuit cu ideea, dar va trebui să o fac. Am trăit multe clipe frumoase în fotbal, normal că îmi pare rău“, a spus fostul atacant, care a împlinit 37 de ani pe 31 martie. „Am mai avut oferte să joc, dar în Liga a IV-a, însă, dacă vreau să fac mişcare, pot să alerg la antrenamente, cu copiii“, a completat Sorinel Chivu, care a debutat în fotbalul mare în 1995, într-un meci de Divizia A: Electroputere - FC Argeş Dacia Piteşti 0-0. „Îmi aduc aminte de acel meci de parcă a fost ieri. Ţin minte că am ratat vreo două mari ocazii. Au trecut repede anii, dar nu regret nimic“, a punctat Chivu.

„Ca antrenor trebuie
să fii mai dur“

Sorin Chivu activează în continuare la Gaz Metan CFR Craiova, dar ca antrenor al grupelor de copii născuţi în 1998,
respectiv 1999 (juniori D), avându-l elev şi pe fiul său, Alexandru. Chivu a mărturisit că îi place această muncă, dar consideră că este total diferită faţă de ce se aştepta. „Antrenez două echipe de copii, dar pot spune că nu este deloc uşoară această muncă. E mai greu să fii profesor decât să joci. Ca antrenor trebuie să fii mai dur, dar nu excesiv. Trebuie să-i faci să înţeleagă ce le ceri şi nu este întotdeauna simplu“, a spus Chivu. „Nu mi-a fost uşor să mă obişnuiesc cu noua postură şi nici băiatului meu. Chiar mi-a zis că acasă sunt într-un fel, iar la antrenament altfel, că sunt mai exigent şi că mă port cu el la fel ca şi cu ceilalţi. Până la urmă a înţeles că acasă sunt tatăl lui, iar pe teren sunt profesorul care vrea să scoată maximum de la el şi de la colegii lui, pentru că, într-adevăr, nu fac nici un fel de diferenţă între copii la antrenamente“, a completat Sorinel Chivu, gândind în perspectivă: „Mi-ar plăcea enorm să «creştem» împreună şi să-l antrenez şi la un nivel înalt. Ar fi ceva nemaipomenit“.

„Sunt alături de băieţi“

Faptul că nu mai face parte din lotul lui „Jerry“ Gane nu înseamnă că Sorinel Chivu nu este alături de „găzari“, acesta punctând faptul că are mare încredere în Ionuţ Pătrană şi compania şi că speră într-o promovare cât mai rapidă. „Nu pot sta deoparte de această echipă. M-am ataşat foarte mult de băieţi şi le ţin pumnii. Dacă o să-i pot ajuta cu ceva, nu voi ezita. Avem o echipă frumoasă, valoroasă. Sper să ne atingem obiectivul şi să jucăm în Liga I cât mai curând. Era frumos când oraşul avea două echipe pe prima scenă, pe Electroputere şi Universitatea. Ar fi benefic pentru Craiova să se repete acest lucru. Suporterii trebuie să susţină ambele echipe, chiar dacă Universitatea este numărul unu“, a încheiat Sorinel Chivu.