Universitatea trăieşte... din amintiri

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Printre numeroasele evenimente din weekendul trecut s-a numărat şi lansarea cărţii „Oblemenco, meciul cu viaţa“ a ziaristului Ion Jianu. Volumul este o creaţie ce ar trebui înţeleasă şi însuşită de orice fotbalist care aspiră să joace vreodată la Universitatea Craiova.
La festivitate au luat parte familia Oblemenco, personalităţi ale presei sportive, în frunte cu Cristian Ţopescu, o pleiadă de legende ale Băniei fotbalistice, atât din echipa „Craiovei Maxima“, cât şi din cea supranumită „Campioana unei mari iubiri“, alte personalităţi ale oraşului, dar şi foarte mulţi fani, atât dintre cei care „au prins“ vremurile glorioase, cât şi dintre cei care le cunosc doar din amintirile altora.
Ion Oblemenco a fost cu adevărat cel mai mare fotbalist al Băniei. O legendă care şi astăzi stârneşte emoţii şi interes, un monument de om, integru, corect şi, mai presus de toate, loial jocului pe care l-a practicat. Un fotbalist „nedemn“ de o naţională a României „impură“ şi un simbol care s-a stins prea departe de casă şi de oamenii care l-au iubit. Un zeu, cum bine l-au caracterizat mulţi, idolatrizat de întreaga suflare alb-albastră.
Din păcate, de la eveniment au lipsit Tudor Gheorghe şi Cristi Minculescu, două personaje ce nu de puţine ori şi-au declarat ataşamentul faţă de Universitatea.
Extrem de trist a fost însă faptul că nici un reprezentant din partea clubului nu a onorat invitaţia făcută de autorul cărţii. Să comemorezi o legendă care a oferit atâtea Ştiinţei, fără cei care o patronează acum, este mai mare ruşinea. Cine ştie, poate că actuala conducere ori nu îşi realizează trecutul, ori a încetat să se mai identifice cu acesta. Până una-alta, fără aceste legende am fi fost nişte anonimi.
Concluzionând, ferice de voi, cei care aţi prins legendele jucând, ferice de noi, cei care am ascultat de atâtea ori poveştile voastre despre cei care v-au adus atâtea bucurii, şi ferice de cei care vor urma, fiindcă avem atâtea să le spunem despre eroii alb-albaştri: Oblemenco, Deselnicu, Balaci, Crişan şi mulţi, mulţi alţii.
P.S. La finalul meciului cu Vasluiul, două declaraţii venite dinspre club au mai aruncat un bulgăre de noroi spre tribune. Prima, a lui Costea, are rol de admonestare a fanilor care au ajuns să huiduie echipa pentru jocul şi locul ocupat în prezent în campionat. Ne scuzi, Florine, că am avut în club legende şi fotbalişti care au ştiut ce înseamnă să dai totul pentru Universitatea! Poate n-ar fi rău să te uiţi la statuia din faţa stadionului şi să realizezi ce diferenţă este între „zeul“ Oblemenco şi „talentatul“ tău coleg de cameră, Dina.
A doua declaraţie aparţine finanţatorului, care a spus că actualul public nu se compară cu fanii „Craiovei Maxima“. Nu se compară, fiindcă au avut parte numai de rele, minciuni şi batjocuri. Noi, fanii, evităm să facem comparaţii între actuala conducere, inclusiv finanţatorul echipei, şi orice alţi conducători din anii glorioşi, pentru că nu am face decât să îi jignim pe cei care au ştiut, cu profesionalism, să conducă Universitatea către performanţa reală.