Apariţie editorială de excepţie: „Oblemenco, meciul cu viaţa“

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

La Editura de Sud din Craiova a apărut cartea dedicată celui care a fost de patru ori golgheterul României, Ion Oblemenco, intitulată „Oblemenco, meciul cu viaţa“, de Ion Jianu, ziarist la Gazeta de Sud. Tipărit la Tipografia de Sud, volumul este prefaţat de Tudor Gheorghe, iar Ştefan Popa Popa’S semnează câteva portrete inedite ale celui care a fost golgheter şi căpitan al Ştiinţei legendare.
Cartea va fi lansată sâmbătă, 24 octombrie, ora 12.00, la Primăria Craiova, în sala „Nicolae Romanescu“ (la etaj), evenimentul făcând parte din programul manifestării „Zilele Craiovei 2009“. Vor participa, printre alţii: componenţi ai „Campioanei unei mari iubiri“ - 1974, antrenorul echipei din 1974, Constantin Cernăianu, Tudor Gheorghe, Cristian Ţopescu (moderatorul evenimentului), Margareta Oblemenco (soţia lui Oblemenco), Clara Oblemenco-Pigulea (fiica), alţi oameni de fotbal, ziarişti din Capitală şi din Bănie.
„Oblemenco, meciul cu viaţa“ este al cincilea volum scris de colegul nostru Ion Jianu despre Universitatea Craiova, după „Patimile lui Crişan“ (2004), „Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima“ (2005), „Constantin Oţet, antrenorul unei echipe de legendă, Craiova Maxima“ (2006) şi „Fenomenul Universitatea ‘91“ (2008). 

Ilie Balaci:
„Am multe de povestit despre Oblemenco...Nu l-am văzut niciodată supărat, nu l-am văzut exteriorizându-se. Doar pe teren, ca jucător şi apoi ca antrenor, în timpul meciurilor. Era un adevărat lider de echipă, atât pe teren, cât şi în afara lui. Am debutat în echipa mare a Universităţii (august 1973) când toată Oltenia scanda «Oblemenco al nostru e cel mai bun din RSR!». Nu ştiu cum să zic, dar înnebuneam de oftică, de ciudă când auzeam asta. Invidie, mândrie... Eu eram convins că eram mai bun decât el! Şi aveam doar 17 ani“. (fragment din volum)

Cristi Minculescu:
„Era un suflet de AUR, un SIMBOL de neegalat. Am fost la meciuri, cu galeria, cu portretul lui Oblemenco în tablou. La stadionul «Central» era o nebunie la meciurile «campioanei unei mari iubiri». Am aflat că atunci când Oblemenco ajungea acasă, în Corabia lui natală, se trăgeau clopotele! Nu ştiu dacă este adevărat sau dacă este legendă, dar aşa ar fi trebuit să se întâmple!“. (fragment din volum)