Răspunzând întrebărilor suporterilor de pe forumul site-ului www.craiova-maxima.ro, fostul tehnician şi preşedinte al FC Universitatea, Pavel Badea, a afirmat că meseria de antrenor de fotbal nu este pentru el, excluzând o revenire în domeniu.
– alex.p: Care a fost adevărata cauză a retrogradării din 2005?
– În acea ediţie de campionat 2004/2005 au fost mai multe cauze; un cumul de factori a dus la retrogradarea Universităţii în Liga a II-a după 41 de ani de activitate neîntreruptă în prima ligă. Poate lipsa de valoare a grupului de jucători, lipsa de experienţă a preşedintelui (Pavel Badea – n.r.), duplicitarismul antrenorului principal (Mircea Rednic – n.r.), lipsa unui patron care să iubească într-adevăr fotbalul şi Universitatea Craiova (Dinel Staicu a fost patronul Universităţii în 2004/2005 – n.r.).
– iuli: Vă reprezintă Universitatea Craiova din 2008, condusă de Adrian Mititelu?
– Pe mine mă reprezintă, în general, Universitatea Craiova, ca grupare. Am jucat peste 20 de ani la echipa-fanion a Olteniei şi este normal ca Ştiinţa să mă reprezinte pe viaţă, ca să spun aşa, indiferent de numele finanţatorului. Craiova mi-a dat totul, dar şi eu am murit pe teren pentru culorile alb-albastre ale Universităţii, un nume de legendă în fotbalul românesc.
Rednic nu este singurul vinovat de retrogradarea echipei
– Bals_boy: Are Mircea Rednic cea mai mare vină în dezbinarea echipei de atunci? Au fost jucători care nu au tras pentru formaţie la adevărata lor valoare?
– Nu. Mircea Rednic nu este singurul vinovat în privinţa retrogradării Universităţii în 2005. Am fost mai mulţi vinovaţi. Nu cred că jucătorii de atunci ar fi putut mai mult şi nu au dat. Cred că, repet, atât au putut ei la acea vreme, ediţia din 2004/2005.
– Bals_boy: Este Adrian Mititelu omul care poate reclădi Universitatea?
– Deocamdată, el este omul care investeşte în echipă, a crezut în Craiova şi speră să reclădească Ştiinţa. Sunt foarte mulţi oameni de afaceri potenţi din Bănie care ar fi putut ajuta Universitatea, dar nu au făcut-o. Numai şi pentru asta, pentru că a investit în Universitatea într-un moment critic, Adrian Mititelu este totuşi de admirat.
– BluBoy: Noi, cei din Oltenia, suntem cei mai tari, cei mai şmecheri, cei mai buni şi tot aşa, iar când vedem că nu suntem şefi, avem tendinţa de a complota şi de a-l da jos pe cel ce ne conduce, pentru a-i lua locul. Cât la sută au contribuit orgoliul şi mândria de oltean ale lui Pavel Badea la retrogradarea Craiovei?
– Este adevărat, cam aşa este în Oltenia… Când unul dintre noi este sus, aproape toţi ceilalţi doresc să-i ia locul, mai ales la clubul de fotbal Universitatea. Asta s-a întâmplat în ultimii 15-20 de ani. Nu înţeleg însă întrebarea suporterului, sensul acesteia… Cum adică, „orgoliul şi mândria mea de oltean să fi contribuit la retrogradarea Universităţii“?!
Meseria de antrenor este foarte ingrată
– DarkComy: Cum aţi caracteriza revenirea lui Gică Popescu în fotbalul românesc, pe sute de mii de dolari, la Dinamo, în loc să aleagă cu inima Universitatea Craiova, cum aţi făcut dumneavoastră? Aş dori un răspuns sincer şi mai puţin diplomatic.
– Gică Popescu a fost şi atunci, ca şi acum, un om major, matur, vaccinat şi a decis varianta pe care a considerat-o mai bună pentru interesul lui şi al familiei lui. Eu am revenit la Universitatea Craiova, deoarece aveam toată familia aici, în Bănie, fusesem plecat zece ani de acasă… Şi eu sunt mai mult decât un naţionalist, sunt un regionalist convins! M-am întors acasă şi voi rămâne în Craiova toată viaţa.
– john100: Ce părere vă lasă lotul actual al Universităţii? V-ar interesa un post de conducere la echipă? De ce nu aţi continuat cariera de antrenor?
– Cred că este un lot valoros, care ar putea urca atât din punct de vedere al exprimării individuale, cât şi colective. Le doresc baftă! În privinţa interesului meu pentru un post de conducere, aş reaminti că sunt într-o funcţie de conducere la Universitatea, respectiv sunt directorul Clubului Sportiv Universitatea Craiova, entitate care în acest an împlineşte 60 de ani de existenţă şi din care s-a desprins, în 1991, secţia de fotbal, actuala FC Universitatea. Nu-mi doresc mai mult. Meseria de antrenor este foarte ingrată… Depinzi de foarte mulţi factori. A sta să oferi explicaţii suporterilor, patronilor şi altor persoane care au în comun cu fotbalul cât poate am eu în comun cu matematica analitică e cam greu.
Este exclusă reîntoarcerea mea la FC Universitatea
– U: Dacă aţi primi o ofertă din partea conducerii, aţi reveni la Universitatea Craiova?
– În prezent este exclusă reîntoarcerea mea la FC Universitatea. Cum spuneam, sunt directorul CS Universitatea.
– web_star: Care este relaţia dumneavoastră cu actuala conducere a clubului de fotbal?
– De respect reciproc şi de neamestec în treburile interne.
– SLH: Puteţi să-i convingeţi pe cei de la Primăria Craiova să schimbe denumirea formaţiei de handbal fete din SCM în SCM Universitatea, aşa cum se numesc şi restul echipelor de sală. Câte credeţi că vor promova anul acesta?
– Formaţia de handbal fete SCM Craiova aparţine în exclusivitate primăriei din Bănie şi eu, ca director al CS Universitatea, nu pot să fac nimic în acest sens decât dacă aceia de la SCM vor dori. Altfel, cred că măcar două echipe vor promova în această ediţie de campionat în prima ligă, iar primul pas a şi fost făcut, formaţia de baschet SCM-U Craiova a promovat în Divizia A (m).
– manex: Care este relaţia dumneavoastră cu primarul Antonie Solomon?
– Ne salutăm şi ne respectăm reciproc. Atât.
– jeanpierre: Pe cine veţi vota la alegerile pentru funcţia de primar al Craiovei?
– Pe cel mai bun!
Nu cred că Papură a pariat împotriva Ştiinţei
– Mad_Shark: În sezonul în care a retrogradat Universitatea, Corneliu Papură era cunoscut în rândul suporterilor ca un parior înrăit contra Craiovei. Dumneavoastră aţi mizat vreodată împotriva Ştiinţei în vreun meci din acel sezon fatidic?
– Nu cred că Papură a pariat împotriva Universităţii. În acea perioadă eram destul de apropiaţi şi ştiu sigur acest lucru, şi anume că nu a pariat contra Craiovei. Eu nu am jucat niciodată la casele de pariuri, nu mă interesează acest subiect.
– Praetorianus: S-a vrut retrogradarea Universităţii din interiorul clubului?
– Nu cred… Nu pot crede că cineva care lucrează într-o structură sportivă doreşte răul acesteia. Am mai răspuns la întrebarea aceasta, respectiv la motivele care au dus la acel moment din 2005, retrogradarea Ştiinţei. A fost, repet, un cumul de factori.
– laurenţiu91: Care a fost antrenorul care v-a marcat cariera de jucător?
– Au fost mai mulţi tehnicieni, în diferite etape ale carierei mele. Dintre aceştia, i-aş menţiona însă pe antrenorul emerit Nicolae Zamfir, pe Mircea Rădulescu şi pe Sorin Cîrţu, naşul meu. Pe acesta din urmă îl consider tehnicianul care mi-a marcat cariera.
Cele mai importante goluri sunt cele înscrise împotriva formaţiilor din Capitală
– daniel_vl: Care a fost cel mai important gol din carieră? Împotriva cărei echipe aţi fi vrut neapărat să marcaţi, dar nu aţi reuşit?
– După o carieră de 20 de ani în România, Elveţia, Coreea şi Japonia, mi-e greu ca din cele 160 de goluri marcate să-l nominalizez pe cel mai important! O spun cu toată sinceritatea: pentru mine, fiecare gol a fost important, în special atunci când marcam împotriva echipelor din Bucureşti. Mi-aş fi dorit să marchez împotriva Barcelonei, dar uite că n-am avut această şansă!
– JustME: Ce părere aveţi despre tânăra noastră echipă, putem spera în viitorul apropiat la un loc de cupe europene?!
– Cred că este un lot cu potenţial, o formaţie care a crescut în acest an 2008. Punctele pierdute, în ultimele trei meciuri din campionat, în faţa Gloriei Bistriţa, acasă, a Universităţii Cluj (în deplasare) şi acest 1-1 cu Oţelul Galaţi (a), ne reamintesc faptul că Ştiinţa are totuşi un team tânăr, fără mare experienţă competiţională, dar de perspectivă. Cu două-trei transferuri, Ştiinţa ar putea să-şi îndeplinească obiectivul pe care patronul şi l-a propus, accederea, în viitorul apropiat, în cupele europene.
– ady_azzuro: V-aţi mai dori să fiţi antrenorul Ştiinţei în viitor?
– Se uzitează formula de genul că niciodată să nu spui niciodată… Răspunsul meu la această întrebare este tranşant: nu îmi doresc să fiu antrenorul Universităţii sau al altei echipe de fotbal. De ce? Meseria de antrenor nu este pentru mine.
Craiova a avut un centru de copii şi juniori remarcabil
– inimă de leu: Echipa începutului anilor’ 90 era formată în majoritate din jucători olteni. Care era sistemul prin care clubul reuşea să producă atâtea valori într-un timp atât de scurt?
– Înainte de 1990, Universitatea Craiova avea un centru de copii şi juniori foarte bine pus la punct, condus de tehnicieni de fotbal care aveau dorinţa de a-şi face meseria de antrenor cum trebuie. Şi şi-au făcut-o cu profesionalism, aici enumerându-i, printre alţii, pe tehnicienii Opriş, Gîrleşteanu, Mităchescu, Gili Iordănescu şi Zamfir. Acest centru a produs multe valori, mulţi jucători fiind promovaţi în echipa mare a Ştiinţei, iar unii dintre aceştia au jucat şi la alte formaţii de top din România, cât şi în străinătate. Universitatea, ca să închei, a fost o adevărată fabrică de fotbal, „un Oxford“, cum spune antrenorul emerit Nicolae Zamfir.
– inimă de leu: Aţi plătit nedrept şi oalele sparte de alţii în cazul retrogradării. De ce nu aţi rămas la club când a fost preluat de Adrian Mititelu?
– Este corectă şi adevărată observaţia acestui suporter, am plătit chiar pe nedrept oalele sparte de alţii în acel sezon negru, 2004/2005. În primul rând, eu nu am jucat atunci. În funcţia pe care am avut-o, nu am avut însă posibilitatea să influenţez decisiv tot ce se întâmpla atunci la club… Fără bani nu se poate face performanţă! Răspunsul la partea a doua a întrebării: eu am plecat de la club înainte de a veni Adrian Mititelu. De ce am părăsit corabia? Mi-a dat seama că nu pot influenţa mai mult clubul de fotbal în momentele acelea critice şi am plecat. Am sperat că fac un bine Universităţii, în sensul că s-ar putea produce un fel de şoc şi că altcineva ar putea găsi soluţii miraculoase de salvare a corabiei naufragiate.
Roy Hodgson: Formidabilul Badea nu este convocat la naţională
– inimă de leu: Antrenorul Elveţiei din acea perioadă, Roy Hodgson (în anii următori la Inter Milano), a spus într-un interviu din 1994 despre dumneavoastră: „Românii trebuie să aibă o echipă prea bună dacă formidabilul Badea de la Lausanne nu e convocat!“. Au fost jucători minori în comparaţie cu dumneavoastră, Marian Ivan şi Iulian Chiriţă, de exemplu, care au fost selecţionaţi la echipa naţională. De ce nu aţi fost convocat la CM din Italia ’90 şi SUA ’94?
– Ar trebui să-i întrebaţi pe cei doi selecţioneri, Emeric Ienei (CM ’90) şi Anghel Iordănescu (CM ’94), despre acest subiect care, într-adevăr, m-a durut, m-a mâhnit… Ei sunt cei care au alcătuit probabil loturile pentru aceste turnee mondiale finale, ei au considerat că nu merit să mai joc în echipa naţională. Să le fie de bine! Pe când jucam la Lausanne, evoluţiile mele au fost apreciate de lumea fotbalului din Ţara cantoanelor, iar la un moment dat se vorbea despre varianta de a fi făcut elveţian. Asta, pentru a putea fi convocat în echipa lor naţională, selecţionerul de atunci, Roy Hodgson, fiind foarte încântat de jocul meu şi astfel a făcut remarca pe care acest suporter „inimă de leu“ (cu siguranţă alb-albastru!) mi-a reamintit-o acum. La vremea respectivă, m-a onorat acea subliniere a lui Hodgson. Tot la vremea respectivă, 1993-1994, naţionala României era formidabilă, alcătuită din 22 de jucători, dintre care 20 erau de la echipe din Capitală sau care jucaseră la formaţiile din Bucureşti!
– Ion Jianu: Se apropie turneul final Euro 2008, cu România calificată şi repartizată de sorţi într-o „grupă a morţii“. Ce şanse acorzi tricolorilor în confruntările cu titratele echipe naţionale ale Italiei, Franţei şi Olandei?
– Din câte se observă, internaţionalii români angrenaţi cu echipele lor în competiţiile europene intercluburi au o prestaţie extraordinară. Sper să-şi păstreze apetitul de gol şi forma şi pe perioada turneului final al CE… În cazul în care vor avea aceeaşi formă, cred că naţionala României are mari speranţe de a se califica, în prima fază, în sferturile de finală ale lui Euro 2008. Este, într-adevăr, o grupă extraordinar de grea… Dacă ar fi să ne calificăm, cu atât mai mare va fi reuşita, performanţa.
– Ion Jianu: Ca director al CS Universitatea, ce te nemulţumeşte cel mai mult în prezent?
– Cea mai mare nemulţumire este cea arhicunoscută în Craiova încă din 1994, respectiv lipsa unei săli de sport polivalente, astfel încât pregătirea şi jocurile echipelor de sală să se poate desfăşura în condiţii adecvate. Este inexplicabil că Bănia, un oraş cu tradiţie în sport, a ajuns ca din 1994 încoace să rămână – în privinţa unei săli polivalente – la stadiul de promisiuni electorale. În ultimul an, lucrurile au început să se mişte, iar acum există iarăşi o promisiune că în următorii doi ani se va da în folosinţă… Pentru toţi cei care iubesc sporturile de sală este chiar frustant ca Bănia, Capitala Olteniei, să nu aibă o sală polivalentă.
– Ion Jianu: Referindu-te strict la CS Universitatea, ce nemulţumiri ai?
– CS Universitatea, din cauza bugetului auster alocat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a scăzut în ultimii ani atât din punct de vedere al performanţelor, cât şi al imaginii clubului. Repet, doar lipsa fondurilor este cauza pentru care CS Universitatea nu mai este un club renumit. Nu am găsit sponsori de nădejde, iar Primăria Craiova nu a dorit să ne ajute, ci şi-a înfiinţat propriul club, SCM Craiova. Prin acesta, doreşte să crească valoarea echipelor de sală din Bănie. Totodată, se doreşte astfel ca primăria să deţină controlul asupra jocurilor de sală, cu referire directă la cheltuielile care se fac. CS Universitatea a cedat, sub formă de asociere, echipele de volei şi baschet primăriei, deoarece nu eram în stare să le susţinem financiar. Le doresc celor de la SCM Craiova tot binele din lume pentru a reuşi să facă performanţă cu aceste formaţii.
