Daca ar fi trait, Zoli Crisan ar fi implinit astazi 50 de ani… Orice moarte este nedreapta, iar a lui Crisan este cu atit mai de neinteles. Pun o intrebare pe care n-as fi dorit s-o formulez niciodata: de ce te-ai grabit, Zoli?
Nascut la Oradea, el s-a afirmat la Minerul Baia Mare, iar la Craiova a fost racolat in vara anului 1974, atunci cind oltenii au adus in curtea Universitatii, printre altii, pe Lung si pe Dobrin, ultimul reintorcindu-se dupa citeva luni la Pitesti. In acel an, 1974, Zoli a debutat oficial la Universitatea (august, in meciul „U“ Cluj – Craiova 1-1) si in echipa nationala (decembrie, Israel – România 0-1). A jucat pentru culorile alb-albastre intre anii 1974-1984, care au insemnat mult pentru Crisan. „Cele zece sezoane au insemnat totul pentru mine! O cariera deosebita, consacrarea cu Universitatea, titularizare in echipa nationala… Au fost cei mai frumosi ani din cariera“ – din cartea „Patimile lui Crisan“, aparuta la Editura de Sud, 2004.
Cifrele carierei: 304 jocuri in Divizia A (la Universitatea, FC Bihor, FC Olt, Chimia Rimnicu Vilcea), 50 de goluri marcate, 46 de prezente in echipa nationala, pentru care a marcat patru goluri. Este jucatorul român care in 1975, intr-un meci din preliminariile CE, Spania – România 1-1, a inscris un gol celebru (printre picioarele portarului Iribar) pe „Santiago Bernabeu“, in fata a 100.000 de spectatori! A doua zi dupa meci a fost cautat de reprezentanti ai clubului spaniol Real Zaragoza, sugerindu-i-se sa ramina in Spania…
Performante: doua titluri nationale (’80, ’81), patru Cupe ale României (’77, ’78, ’81, ’83), semifinalist al Cupei UEFA (’83). In Cupele Europene, a evoluat in 30 de partide, marcind cinci goluri (cu Steaua Rosie Belgrad, Olympiakos Nicosia, Fortuna Dusseldorf, BK Copenhaga si 1. FC Kaiserslautern).
Zoli Crisan a decedat pe 8 octombrie 2003.
