Intr-un articol publicat pe site-ul topsport.ro se face o „radiografie“ amanuntita a meciului din Grupa Mondiala a Cupei Davis pe care Romania l-a pierdut cu 1-4 in fata Frantei si se evidentiaza motivele care au determinat aceasta infringere usturatore. Va prezentam in continuare continutul integral al acestui articol.
Meciul cu Franta ne-a lasat un gust amar din mai multe puncte de vedere. In primul rind, a fost neputinta primilor nostri jucatori de a ne oferi satisfactia cistigarii unui set (am ajuns sa ne bucuram la ideea cistigarii a cel putin un set). Apoi, atitudinea lui Adrian Voinea, a carui stare de nervozitate a impresionat neplacut, cu unele iesiri complet deplasate, avind in vedere atmosfera din sala si evolutia meciului sau. Si nu in ultimul rind, senzatia pe care ne-a oferit-o acest meci, aceea de a fi prea departe de elita tenisului, elita din care faceam parte cu brio cu multi ani in urma. Cu cit ne departam mai mult de acele momente, cu atit nu intelegem de ce nu apar jucatori cu performante bune si foarte bune, desi, chiar statistic vorbind, ar trebui sa avem si noi mai multi jucatori de inalta performanta. Dar motivatia sta, probabil, in modul cum decurg antrenamentele la noi, in programele de pregatire ale copiilor, juniorilor si, mai apoi, seniorilor. Nu cred ca trebuie sa mai amintim ca si Pavel si Voinea s-au antrenat in strainatate si dupa aceea au aparut adevaratele performante. Lipsa unor tehnicieni de valoare la nivelul seniorilor, familiarizati cu turneele ATP si cu pregatirea tactica si tehnica necesara la acest nivel, se resimte din plin.
Un singur element datator de speranta: evolutia lui Victor Hanescu. Acesta a intrat pe teren concentrat, perfect montat pentru un asemenea meci, chiar daca adversarul a tratat meciul de sus, acuzind si o stare de oboseala datorata unei petreceri prelungite. Meritul lui Hanescu a fost acela ca nu s-a lasat influentat de atitudinea adversarului si, practicind un joc modern, cu servicii puternice si veniri dese la fileu, a reusit sa-si surclaseze adversarul. Trebuie sa subliniem seriozitatea si concentrarea permanenta care l-au caracterizat pe Hanescu pe toata durata acestei partide.
Adrian Voinea a intrat pe teren incapabil sa se concentreze la nivelul unui asemenea meci, fiind mai atent la reactiile spectatorilor decit la returnarea forhand-urilor devastatoare ale lui Grosjean. Cu greu a reusit sa intre in joc, abia in setul trei, si pe fondul relaxarii adversarului. Desi a avut minge de set, Voinea nu a putut incheia tie-break-ul ultimului set victorios. Grosjean ne-a facut din plin dovada valorii sale dominind partida categoric. Nu ne putem abtine sa nu ne intrebam, amintindu-ne de infringerea umilitoare a lui Grosjean din meciul cu Agassi: „Cite ghemuri ar fi luat Voinea in acel meci?
Pavel a jucat de la egal la egal cu Escude doua seturi, departajarea fiind facuta de serviciile adversarului, care au fost puternice si precise, aducindu-i francezului puncte importante in momente decisive. Meciul a fost frumos, plin de schimburi spectaculoase, demn de pozitiile de clasament ale celor doi jucatori. Fara indoiala ca Pavel a fost siciit de durerea lui de spate, lucru care i-a afectat capacitatea de lupta. Consideram ca in conditii de sanatate deplina, Pavel ar fi putut obtine alt rezultat, mai ales ca jocul sau cu servici-voleu era perfect adaptat suprafetei rapide de joc.
La dublu am inceput bine, dar citeva greseli in momente decisive ne-au privat de cistigarea primului set. Aceste greseli au fost considerate ca „lipsa de noroc“ de catre antrenorul echipei noastre, dar credem ca norocul si-l mai face si omul, iar concentrarea a lipsit exact cind era mai multa nevoie de ea. Desi Trifu a avut o serie de servicii bune, dubla greseala a aparut cind nu trebuia si exemplele pot continua. A impresionat mobilitate si agilitatea lui Santoro, imposibil de depasit in anumite momente. Pacat ca nu am valorificat momentele bune de care am beneficiat in acest meci, de altfel spectaculos, in care s-au schimbat citeva mingi frumoase.
In ultima zi, Trifu, servind foarte bine si mai concentrat, a rezistat mai mult in fata lui Escude, reusind sa-i ia un set, iar unul pierzindu-l la tie-break. Escude nu a fortat decit cind a fost necesar, fiind si eliberat de miza jocului.
In incheiere ne intrebam de ce nu au fost folositi Hanescu, Mergea si Tecau la acest meci, daca tot stiam ca jucatorii nostri nu erau in deplinatatea fortelor, stiind ca in tenis cea mai mica slabiciune conteaza enorm, mai ales cind joci cu jucatori mai bine cotati? Oricum, sansele noastre erau afectate de accidentarile mai sus mentionate, asa ca nu pierdeam nimic daca le ofeream aceasta mare sansa. Este de admirat efortul lui Pavel si Voinea de a juca, dar cit de util a fost sacrificiul lor in conditiile unui meci cu un adversar asa de valoros ca Franta?
