George Ilinca a gafat

Gresind doar numele unui vicepresedinte (a rostit Nitulescu in loc de Nedelescu), Ionel Ganea nu s-a sfiit sa declare ca in 1998 patronul Universitatii, George Ilinca, si un subordonat al sau de la club au cerut echipei sa cedeze meciul care urma sa se dispute pe „Ion Oblemenco“ in compania Rapidului. De fapt, Ganea a confirmat ceea ce toata lumea a presupus inca de atunci, inclusiv ca Steaua, aflata in disputa pentru titlu cu Rapid, le-a promis oltenilor o prima speciala in caz ca nu pierdeau meciul. Daca ne amintim bine, inclusiv antrenorul din acel moment al Universitatii, Juan Ramon Alesanco, a recunoscut ca si-a influentat jucatorii sa fie cinstiti, adaugind ca in Spania sint frecvente cazurile cind o echipa o stimuleaza pe alta pentru a-si apara corect sansele.

Auzindu-l pe Ganea, George Ilinca a luat foc. Mai mult, fostul patron al Universitatii l-a amenintat pe jucator ca il va da in judecata, dupa care, sarind binisor calul, nu s-a sfiit sa faca trimiteri la boala „Ganezului“ (epilepsie), de parca bietul fotbalist are vreo vina ca sufera de asa ceva. Necontrolindu-si reactiile, Ilinca l-a copiat parca pe Gheorghe Stefan, un moldovean care, dupa ce a calcat in picioare fotbalul romanesc, are acum tupeul sa ameninte copiii cu moartea si ziaristii cu puscaria.

Cit a fost implicat in fotbal, chit ca a facut greseli enorme si a lasat impresia ca nu are habar de fenomen, am apreciat la George Ilinca diplomatia. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata „explodind“ in public, desi, poate, uneori era un pachet de nervi. Prin urmare, amintind despre epilepsia jucatorului (care, in treacat fie spus, este unul dintre golgheterii echipei nationale), Ilinca a surprins multa lume, desi, in esenta, nu multi l-ar fi acuzat ca a cerut echipei sa piarda un meci, singura modalitate prin care Universitatea putea accede in Cupele Europene.

Recitind replica vehementa pe care George Ilinca i-a servit-o „Ganezului“, ramii consternat la un moment dat. Reiese undeva ca el, patronul, nu a avut voie sa se apropie de echipa zile intregi, ordinul fiind dat de Alesanco, un antrenor valoros, dar care, oricit ar fi fost el de capos si de prieten cu Giovanni Becali, era pina la urma angajatul lui George Ilinca. Pai, fara suparare, dar cu un asa patron nu e de mirare ca Universitatea nu si-a atins scopul – participarea in Cupele Europene – desi, culmea, avea nevoie de o… infringere! Chiar credeti ca, la Barcelona, Alesanco si Rexach isi permit sa-l tina pe la usi pe Juan Gaspart? Sa fim seriosi!

Iata cum George Ilinca iese sifonat din acest mic scandal, desi, daca ar fi fost abil, putea cistiga lejer disputa. Luindu-l gura pe dinainte, a vorbit cu rautate de suferinta unui om si a recunoscut ca, desi era patron, nu era in stare sa-si impuna punctele de vedere. Unul dintre acestea, corect am putea spune, era ca echipa sa piarda meciul cu Rapid pentru ca interesul nostru era sa prindem Cupele Europene. S-a impus insa Alesanco, desi si el avea dreptatea sa. Prin urmare, chiar daca i se va cere, Ganea nu va trebui sa-i returneze bani lui George Ilinca. Pentru simplul motiv ca Ilinca a demonstrat, iata, ca nu el era cel care conducea de fapt clubul Universitatea.