In timpul sarcinii, toate privirile, atentia anturajului – amical sau medical – se indreapta catre femeia insarcinata. Toata lumea este preocupata de sanatatea si de bunastarea ei psihica, ii intâmpina reactiile si schimbarile de comportament ca si cum ar fi ceva normal si previzibil. Iar tatal? Viitorul tata este rar ascultat in aceasta perioada. Totusi, nu vine de la sine faptul de a-si asuma paternitatea. De la dorinta la copil, nimeni nu se intreaba ce resimte un barbat in timpul sarcinii sotiei sale sau la nasterea copilului. Traseul unui barbat care are sa devina tata este si el la fel de bulversant si destabilizator.
Noua luni de pregatire
Spre deosebire de viitoarea mama, care percepe din punct de vedere fizic realitatea bebelusului care se va naste, unii barbati au nevoie sa-l vada in carne si oase pentru a crede ca sunt parinti. Altii devin constienti in timpul nasterii, insa fara sa poata masura bulversarile reale care vin o data cu aparitia celui de-al treilea membru al familiei. Caci intre dorinta de paternitate, exprimata in sânul cuplului, si sentimentul real de a fi tata exista adesea o prapastie.
A deveni tatal unui copil, adica a avea de-a face cu o sarcina, cu un bebelus in carne si oase, difera de imaginea tatalui pe care v-ati format-o inca din copilarie. Visele dumneavoastra, fanteziile, imaginatia au constituit de-a lungul anilor o serie de reprezentari. Acum, scenariile si reprezentarile se confrunta cu realitatea si deci sunt amenintate de ea, iar organizarea narcisista (constructia interna a unui tata ideal) risca sa se prabuseasca deoarece este posibil sa nu se intâmple asa cum si-a imaginat.
Chiar si atunci când un tata a fost de acord sa faca un copil sau a fost la originea acestei dorinte, el este adesea surprins si „luat pe nepregatite“, intervenind diferenta intre imaginar si realitate.
Multi barbati traverseaza momente foarte dificile in timpul sarcinii sau dupa, pentru ca sunt surprinsi si depasiti de reactiile si comportamentul femeii. Schimbarile sale de temperament ii sunt straine si se simte câteodata exclus si dezorientat. Acest univers al mamei il inspaimânta atât de mult câteodata incât isi poate simti amenintat locul in cuplu. Unii barbati considera depresia post-partum si ingrijirile corporale ale bebelusilor ca fiind un „truc de rasfat“ al femeii. Altii sunt mai atenti, insa nu reusesc sa depaseasca si sa-si inteleaga anxietatea si inhibitiile. Asadar, unii refuza sa se ocupe de copil, altii au chef sa faca totul pentru el. Sentimentul de paternitate poate interveni in orice moment: de la anuntul sarcinii, la nastere, atunci când copilul incepe sa mearga sau sa vorbeasca… sau chiar niciodata, dar aceste cazuri sunt extrem de rare.
Rolul tatalui
Nasterea genereaza doua sentimente ambigue: mândria sarcinii indeplinite se combina cu teama de responsabilitate. Pentru ca, a avea un copil inseamna a fi responsabil pentru viata lui.
A deveni tata inseamna a accepta sa te situezi in pozitia de a transmite, asa cum au facut si parintii tai la rândul lor. Astfel, o data cu paternitatea, iti dezvolti un comportament de protectie. Ca sa te pregatesti de nastere, ai putea sa amenajezi coltisorul copilului: aranjarea camerei, montarea patutului sunt adevarate acte simbolice care iti permit incet-incet sa-ti construiesti o identitate de tata.
Apoi, a deveni tata inseamna si faptul ca accepti sa privesti relatia privilegiata pe care mama o are cu copilul fara gelozie si sentimente de rivalitate. Trebuie sa accepti ca ea nu mai este disponibila si trebuie sa se ocupe de copil. De fapt, in timpul primelor luni de la nastere, mama si copilul vor trai intr-un fel de fuziune. Iar rolul tau de tata va fi sa-i separi progresiv, regasindu-ti locul.
Chiar daca unii tati se simt exclusi in primele luni, ei nu trebuie sa incerce sa devina mame. Fiecare parinte trebuie sa-si pastreze rolul pentru a gestiona bine cresterea si educarea copilului si a-l ajuta sa depaseasca diferitele etape ale dezvoltarii sale.
