http:http://www.youtube.com/watch?v=mOP5UzSMuVI
Reţineţi un nume, căci sigur veţi mai auzi de el: Ruben Ghidiceanu. Micuţul craiovean în vârstă de cinci ani şi jumătate
are o abilitate rarisimă, pe care părinţii au descoperit-o la numai un an şi jumătate: este înzestrat cu auz absolut.
Auzul absolut este capacitatea unei persoane de a recunoaşte sau reproduce o notă muzicală fără ajutor. Pentru micul Ruben, totul a început, însă, ca o joacă. El s-a născut cu acest talent şi părinţii, Adrian şi Gloria, amândoi profesori de muzică, i l-au descoperit la vârsta de un an şi jumătate. „A început să vorbească mai târziu; noi aveam un diapazon care a scos nota la şi el a recunoscut nota muzicală“, a povestit tatăl lui Ruben, care încearcă, alături de soţie, să nu-l preseze prea mult pe cel mic în ceea ce priveşte muzica.
Însă, lucrurile par să vină de la sine pentru micul Mozart din Craiova. În faţa pianului, Ruben se detaşează de absolut tot ce-l înconjoară şi cântă chiar şi o oră. Plin de energie, ca orice copil de vârsta lui, se aşază pe scăunelul său şi se linişteşte atunci când degetele îi ating clapele pianului. Iar probele de auz, date de tatăl său, uimesc orice om care-l priveşte şi ascultă. „Mi bemol, Si, Sol, Fa, Re“, spune Ruben după fiecare notă pe care o aude la apăsarea clapelor.
„E capabil să recunoască lovituri de tacâmuri în farfurii“
Acest talent poate fi dobândit în timp, dar există şi cazuri, precum cel al lui Ruben, când copilul se naşte cu această abilitate. Pe lângă identificarea notelor cântate la un instrument, oamenii cu auz absolut pot recunoaşte gama în care este cântată o bucată muzicală, pot intona perfect orice notă fără ajutorul unui instrument muzical şi, mai mult, pot identifica tonurile muzicale din cele mai banale sunete cotidiene. „E capabil să recunoască sunete din natură, lovituri de tacâmuri în farfurii, cântecul păsărilor sau claxoanele. Şi eu am auz, dar relativ, însă la el este absolut şi vine natural“, a povestit tatăl său, Adrian.
Plimbările şi castelele de nisip, alte pasiuni
Timid, dar cu privirea veselă şi liniştită, Ruben este un copil-minune care are şi alte pasiuni. Îi plac plimbările în Grădina Botanică, iar jucăriile lui preferate sunt… lopeţicile, cu care construieşte castele de nisip alături de copiii de vârsta lui, prietenii săi de joacă. Alţi prieteni, necuvântători de data aceasta, sunt Samson cel mare şi Samson cel mic, două jucărioare de care nu se dezlipeşte. Ca muzică, micul pianist spune că-i plac, printre alţii, Mozart şi Chopin. Pe noi ne-a încântat cu „Eccosaise“ a lui Ludwig van Beethoven sau cu „Mica serenadă“ a lui Haydn. Iar lista poate continua, căci cu greu s-a oprit din cântat.
Părinţii lui Ruben sunt încrezători în viitorul său. Din păcate, după cum recunosc şi ei, „în România nu există o instituţie care să se ocupe de copiii înzestraţi“. Momentan, Ruben învaţă de acasă, iar tatăl şi mama lui se gândesc şi la varianta educaţiei la domiciliu. „Nu l-am dat la grădiniţă nu pentru că nu ar fi bine, dar e bine să aibă cei şapte ani de acasă. Ne gândim că acolo poate socializa negativ şi luăm în considerare avantajele home schooling (educaţia la domiciliu – n.r.)“, a explicat mama sa, Gloria. Tot ea povesteşte despre cum l-a ajutat să înveţe mai uşor să cânte la pian: „Avem nişte abţibilduri cu feţe zâmbitoare, de diferite culori, pe care le-am lipit pe clape, pe fiecare notă muzicală. Se numeşte metoda curcubeului şi aşa a reţinut mai uşor, a fost ca o joacă“, a explicat mama lui Ruben.
„Are o dotare care mă duce cu gândul la reîncarnare“
Copilul poate fi văzut şi pe internet, căci, de la trei ani, părinţii au început să îl promoveze şi să arate lumii ce poate face cel mic. El nu a scăpat neobservat nici de specialişti în domeniu. Alexandru Iosub, dirijor la Filarmonica „Oltenia“, spune că este impresionat de talentul lui Ruben. „Cazul tânărului este aparte, rar întâlnit. Eu îl cunosc de când avea vreo doi anişori. De la trei ani a început aceste experimente, în sensul frumos al cuvântului. Pur şi simplu am rămas mirat, l-am văzut în evoluţie şi cântând la pian, este un caz ieşit din comun. Ceea ce mă bucură este că tatăl său, muzician şi profesor de canto, îl conduce foarte bine pe acest copil, în sensul că nu îl chinuieşte, îl lasă să se dezvolte armonios şi firesc, îl sprijină foarte mult […]. În istoria muzicii au fost câteva cazuri, nu vreau să zic Mozart, Beethoven, să creadă lumea că exagerez, dar acest copil, condus cu grijă, ar putea să aibă rezultate extraordinare. Depinde şi de dezvoltarea sa, şi de mediu, de vremurile istorice şi sociale, de foarte mulţi factori. Nu pot să spun unde va ajunge şi ce va face, dar are o dotare, asta garantez, care mă duce, uneori, cu gândul la reîncarnare, să mă ierte cei care nu cred în aşa ceva“, a povestit, pentru Gazeta de Sud, Alexandru Iosub.
Micul Mozart are tot viitorul înainte şi şansele să devină un nume mare în domeniu. Asta depinde şi foarte mult de cadrul în care va creşte şi dacă şcoala românească, în caz că o va urma, va fi în stare să facă faţă unui asemenea talent.
Auzul absolut, o abilitate foarte rară
Cifrele spun că, în Statele Unite, doar 3% dintre muzicieni au auz absolut, faţă de Europa, unde aproximativ 8% deţin această calitate. Cea mai mare rată de muzicieni cu auz absolut este în Japonia, care deţine un procent de 70% de astfel de persoane înzestrate. Răspândirea auzului absolut printre asiatici are o explicaţie mai degrabă lingvistică. Limbile mandarină şi chineză se folosesc de înălţimea sunetelor pentru a exprima nuanţele conversaţiei, iar cei mici sunt expuşi de mici acestora.
