http:http://www.youtube.com/watch?v=4BNkOPQcaP4
În ţările civilizate, oamenii cu dizabilităţi locomotorii – şi nu numai – există. Îi vedem pe stradă, plimbându-se aşa cum pot, zâmbind şi intrând în legătură cu societatea. Şi la noi există, dar nu prea îi vedem, fiindcă nu au condiţiile necesare pentru a se deplasa corespunzător.
Conform ultimei statistici realizate la 31.01.2012, existau 2.484 de persoane cu handicap fizic în Craiova. Acestea au drepturi speciale în ceea ce priveşte accesibilitatea, prin norme ce impun obligativitatea amenajării clădirilor instituţiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, locuinţelor construite din fonduri publice, mijloacelor de transport în comun, a telefoanelor publice şi a căilor de acces. Toate acestea sunt date de articolul 11 al Ordonanţei de Urgenţă nr. 102/1999 a Guvernului. Nu toate acestea sunt, însă, respectate. Persoanele cu deficienţe locomotorii nu se pot deplasa în siguranţă şi nu pot pătrunde în majoritatea clădirilor instituţiilor enumerate mai sus.
Rampe făcute ca să fie
Mergând prin Craiova, pe stradă şi pe la cele mai importante instituţii publice, observăm că aceste rampe ori nu există, ori au fost făcute doar ca să fie. Spre exemplu, în cazul rampelor, trebuie să existe o pantă longitudinală cu o înclinare de maximum 15% (când aceasta este mai mică de 20 de centimetri) şi maximum 8% (când rampa este mai mare de 20 de centimetri). Lăţimea acesteia trebuie să fie de minimum 1,2 metri, la fel şi spaţiul de odihnă. Totodată, aceste rampe ar trebui să fie prevăzute şi cu o balustradă cu înălţimea între 0,9 m şi un metru, cele care au o mână curentă trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni, şi 0,60-0,75 m pentru copii şi persoane în scaun rulant. Stratul de uzură nu trebuie să permită roţilor sau bastonului să pătrundă în suprafaţa acestuia (trebuie folosite materiale ce nu se deformează la acţiuni verticale), iar rosturile sunt ideale atunci când nu depăşesc 1,5 centimetri.
Desigur că nimeni nu prea stă să verifice aceste
norme legale. Unele rampe din Craiova sunt exagerat de înclinate, fiindu-i imposibil şi unui om care ajută o persoană în scaun cu rotile să coboare sau să urce. Gândiţi-vă cum ar fi să încerce singură aceste două acţiuni pe astfel de rampe. Căile de acces la instituţiile publice, acolo unde, în mod normal, toţi oamenii ar trebui să fie primiţi indiferent de starea fizică, nu sunt, de cele mai multe ori, prevăzute cu astfel de rampe. Nici Filarmonica nu are şi, să nu mai vorbim, Direcţia de Impozite şi Taxe ce are sediul în Piaţa Centrală.
Se poate şi altfel
Clădirea Prefecturii, însă, dispune de un sistem inteligent de urcare a scaunelor cu rotile, la fel ca Universitatea. Acestea sunt aşezate în lateralul scărilor şi le oferă persoanelor cu dizabilităţi locomotorii grave accesul în incintă. Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ are şi el nişte rampe, dar cam prea înclinate. Balustrade nu există peste tot, ci, din câte se vede prin oraş, doar la câteva farmacii şi la majoritatea sediilor bancare sau căilor de acces către bancomate. O excepţie plăcută poate fi văzută la Secţia de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei, la intrarea din spate. Acolo există o rampă potrivită care are, conform regulilor, şi două balustrade laterale. Şi la Primărie găsim o rampă de lemn, însă la intrarea de pe strada Romul, cea destinată publicului.
Un om în scaun cu rotile care traversează o stradă întâmpină multe greutăţi. De la bordurile prea înalte, care nouă ni se par uşor de coborât şi urcat, până la rampele care… sunt rampe, dar nu pot fi folosite. De regulă, la traversare, denivelarea trebuie să aibă maximum 0,025 metri, o pantă longitudinală cu maximum 15% înclinare, o lăţime de 1,5 metri, spaţiu de odihnă de 1,5 x 1,5 metri şi un spaţiu de manevră de minimum aceleaşi dimensiuni. Chiar la colţul clădirii Prefecturii există o astfel de rampă, accesibilă, de altfel, ca înălţime şi lungime, însă în mijlocul căreia tronează… un hidrant. Să nu mai spunem că un om în scaun cu rotile nu are pe unde să urce pe trotuar în eventualitatea în care s-ar găsi singur în mijlocul unei treceri de pietoni.
Cum să înveţi din experienţă
Un experiment social interesant legat de cum se descurcă oamenii cu dizabilităţi pe stradă a fost făcut de doi bloggeri din Bucureşti, la propunerea ActiveWatch, cu ocazia Galei Persoanelor cu Dizabilităţi. Aceştia s-au plimbat timp de o oră prin Bucureşti în scaune cu rotile şi au reuşit să înțeleagă, măcar puţin, şi să se pună în locul unei persoane cu dizabilități. Cu ce au rămas ei în urma experimentului puteţi citi aici, (link: http://tunaru.ro/o-ora-intr-un-scaun-cu-rotile/).
