„Aşa nu se mai poate!“, strigă în cor agricultorii olteni

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

500 de oameni? Nici vorbă. Sunt cel mult 150, strânşi ciorchine de-a lungul gardului improvizat ce desparte grupul de vorbitori de pe scările prefecturii de mulţime. Să vină prefectul! Buimăcite precum vacile scăpate pe strada mare, printre maşini, în lipsa ogoarelor pe care zburdă de când se ştiu, tractoarele care i-au adus pe fermieri la Slatina, la protestul „Aşa nu se mai poate!“, dormitează alene, încolonate strâns pe o bandă a cochetei străzi, cu gazon şi stropitoare, din faţa instituţiei.

Sloganuri

„SUBVENŢII NU, TAXE DA!“. E zgomot. Şi la microfon, unde cineva strigă că „I-am votat, iar ei îşi bat joc“, şi în mulţime, care acompaniază într-un ton grav, iar uneori ridicol. Să vină prefectuuu’! Aiurea. Vezi să nu! Geamurile instituţiei sunt închise, iar uşa e păzită. O delegaţie a sindicaliştilor va urca, mai târziu, la discuţii cu conducerea instituţiei.
Tăticu’, acum hai s-o luăm şi puţin altfel. Cu ce drept vii matale, de acolo, din curtea cu pridvor, fântână şi dragoste pentru pământ, la nici un an de-atunci, să-i spui Slatinei, şi ţării întregi, că în decembrie trecut ai pus ştampila în căsuţa greşită? Erai beat, cumva, în duminica aia când te-ai dus la şcoală cu cămaşa şi izmenele de duminică, spălate şi apretate, pe matale? Răvăceai vinul? Trăgeai ţuica? Ori oi fi crezut, te pomeneşti, cretinităţile alea cu mogulii, comunismul şi pixelul albastru. Oricum ar fi, e rău. Macheala şi prostia se plătesc, nene. Scump. Aşa e de când lumea. Şi vrei să ştii ceva? Tălică eşti la fel de vinovat ca şi cei pe care-i înjuri acuma de faci spume în colţul gurii pentru ce ţi şi, în mod tragic, ni se întâmplă nouă, tuturor. Şi din cauza lu’ matale mor copiii în spitale, se sinucid românii şi ne tratează străinii ca pe nişte gunoaie. În ochii oamenilor de astăzi, care au datoria primordială de a fi deştepţi, şi poate şi ai lui Dumnezeu, prostia a devenit mai imorală decât crima. Te vaiţi acum că banul public pe care ţi l-a promis atunci Băsescu printre ocheade, pe principiul „prosteşte-i pe proşti“, ajunge, cum spunea unul dintre voi, în poşeta - eufemism, exprimarea era alta - lui Udrea? Că nu mai ai cu ce să-ţi creşti vaca şi oaia?
„SATUL ROMÂNESC = SĂRĂCIE FĂRĂ SPERANŢĂ“. Jandarmii care supraveghează, dispuşi regulamentar, grupul de manifestanţi, destul de zgomotos, sunt relaxaţi. Din punctul lor de vedere, pericolul potenţial tinde către zero. Un om al legii filmează totuşi, cu o cameră de mici dimensiuni, întregul tablou. Cine ştie, poate că e nevoie de probe mai târziu.
„AGRICULTURA ROMÂ-NEASCĂ, ÎN FALIMENT“. „Băăă, să vă bag o melodie nouă!“. Ţiganul, care într-un moment de relativă linişte a apucat să-şi prezinte oferta, contribuţia lui la succesul manifestării, este imediat înlăturat din mulţime. Du-te, domn’e! Hai, valea! Printre bombăneli consternate, balaurul se îndepărtează. Personajul aminteşte, trist, de baragladinele care, băgate în priză de Prinţesă, Guţă, Vijelie, ţopăiau sinistru, îmbrăcate în portocaliu, cu tabloul lui Băsescu deasupra capului, în spotul electoral al candidatului PDL la preşedinţia României. Pentru al doilea mandat. „Şi-l vom pune preşedinte, că Băsescu nu ne minte. Ascultaţi-mă pe mine, numai aşa vom trăi bine!“.
„FONDURILE EUROPENE???“. Fostul subprefect al Oltului din perioada Revoluţiei nu uită să spună că a absolvit o şcoală de sindicat în Franţa şi că e de partea poporului. Discursul său face trimiteri la legendara luptă a ţăranului pentru pământ. Revenit în actualitate, omul spune că se fură în draci, că ăştia ne omoară. Nu se mai poate aşa. Noi i-am pus, noi o să-i dăm jos. Şi matale, bre?
„GUVERNUL PDL = FALIMENTUL ROMÂNIEI“. „Jos guvernul!“, se strigă răsunător, din toate piepturile, în răstimp. Ca şi cum executivul, care nu face altceva decât să pună în aplicare legi şi programe politice, este principalul vinovat. Bun, schimbi şase sau opt miniştri. Şi? Următorii vor funcţiona tot în cadrul ideologic actual şi vor înainta pe singura direcţie posibilă, cea care corespunde viziunii celui care conduce astăzi România.

80 de euro

Deşi a ajuns la colaps, agricultura românească nu este sprijinită, se spune la microfon, pentru că politicienii au interesul de a importa fraudulos produse echivalente, mai scumpe şi adesea mai slabe calitativ, atât din Uniunea Europeană, cât şi din exterior. În vreme ce fermierii europeni primesc subvenţii generoase din partea statului, 400 de euro la hectar, România taie şi din mărunţişul de aproape 80 de euro la hectar distribuit pe plaiurile autohtone. Ministerul Agriculturii e populat cu incompetenţi, iar politica României în acest sector de activitate este de-a dreptul dezastruoasă.

Tot mai puţine vaci şi oi în judeţul Olt

În 2007, în Olt existau 34.800 de vaci de lapte. Până în clipa de faţă, jumătate dintre ele au dispărut. Au rămas cele bătrâne, care nu pot fi deloc valorificate. Abatoarele nu le primesc, pentru că standurile magazinelor sunt pline cu carne venită din străinătate, iar de lapte nu e mare nevoie, pentru că, nu-i aşa?, aducem suficient de afară. Brânza importată nu e produsă din lapte natural, dar umple, şi ea, galantarele. Nu există paie pentru aşternut. „Am căutat la telefon până în nordul ţării ca să cumpăr paie, dar n-am găsit. Dacă punem paiele pe care le avem sub vacă, le mănâncă“, se plânge cineva.
„Să dea înapoi banii pe care i-au furat!“.
Crescătorii de oi sunt nemulţumiţi şi furioşi pentru că, deşi animalele pe care le îngrijesc sunt cele mai productive, statul nu îi ajută, iar efectivele scad atât de repede, încât, în curând, ovinele vor dispărea de pe teritoriul judeţului.

Când în teren, când pe tuşă

Paula Stoicănescu, de 57 de ani, din Brebeni, este o femeie săracă. Mamă a trei copii cu handicap, de pe urma cărora încasează lunar şapte milioane de lei, femeia primeşte o pensie de zece lei şi este disperată. E îmbrăcată ca la ţară. Bunică-mea, când pleca la târg, duminica, arăta aşa. Parcă pe ea am văzut-o timp de o secundă. La microfon, bătrâna reprezintă, mai mult decât oricare alt vorbitor, România tăcută. România care nu va muri niciodată. Sindicatele agricultorilor au adus-o la Slatina pentru ca noi, cei de aici, să aflăm direct de la sursă că aşa nu se mai poate. „De unde să trăiesc cu banii ăştia?“, se tânguieşte femeia. Vorbeşte despre vilele îmbuibaţilor de la Bucureşti şi despre parlamentarii hoţi. Deunăzi, ministrul Videanu croşeta elegant cu şaradele. Noi suntem ca fotbaliştii, zâmbea el înţelept, spiritual. Când în teren, când pe tuşă. Noi, adică ei. Nu şi Paula Stoicănescu.