(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4860. Vineri, 09 Iulie 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Societate
O lună de chin
Societate - Sorina STAICULESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
De o lună, Sebastian Bunica este ţinut în viaţă de aparate
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Astăzi se împlineşte o lună de când Sebastian Bunica se află în comă profundă, în urma operaţiei suferite pe 9 iunie, la Spitalul de Copii „Grigore Alexandescu“ din Bucureşti. Nici o schimbare nu a intervenit în ceea ce priveşte starea de sănătate a copilului din Craiova, de numai nouă ani şi jumătate.
Se împlineşte o lună. O lună de lacrimi, de furie, de deznădejde, de aşteptare. De jale la căpătâiul lui. Vă amintiţi povestea. Acum câteva săptămâni, Sebastian, un copil de nouă ani, din Craiova, acuza dureri abdominale şi de cap. Nimic îngrijorător, la prima vedere, însă mama sa, Lorena Bunica, asistentă la Spitalul de Urgenţă, a considerat că ar fi mai sănătos ca băiatul să fie supus unor investigaţii. Aşadar, l-a dus pe Sebi la un medic specialist în ecografie. Diagnosticul a fost de chist în zona ficatului, iar doctorul i-a sfătuit pe părinţi să-l ducă pe copil la Bucureşti, la Spitalul „Grigore Alexandrescu“, pentru analize amănunţite.
Ajunşi în Capitală şi la spitalul indicat, Sebi a fost luat în primire de prof. dr. Ioan Bâscă, medic chirurg. După un RMN detaliat, specialistul a descoperit o tumoră pe glanda suprarenală şi vena care alimentează ficatul. Decizia a fost ca aceasta să fie eliminată printr-o intervenţie chirurgicală.
Bucureşti - Viena şi înapoi
Operaţia a avut loc pe 9 iunie, în jurul prânzului. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat acolo, în ciuda anchetelor care s-au desfăşurat ulterior. Se ştie sigur doar că intervenţia s-a complicat, Sebastian suferind o hemoragie internă gravă. Pentru că sala de operaţie nu fusese prevăzută cu rezerve de sânge şi plasmă, în cazul unei urgenţe, preţ de câteva minute - preţ de o viaţă, mai bine zis - creierul copilaşului nu a mai fost oxigenat. Când pungile de sânge au ajuns în cele din urmă la el, era prea târziu: micuţul intrase deja în comă.
Pentru că nu apărea nici un semn de îmbunătăţire a stării lui, şase zile mai târziu, sub presiunea mass-media şi a părinţilor lui Sebastian Bunica, medicii de la „Grigore Alexandrescu“ au aprobat transferul băiatului la un spital din Viena. După numai patru zile, familia s-a întors disperată la spitalul din Bucureşti: specialiştii vienezi au recunoscut că nu mai pot face nimic pentru copil. Era în comă profundă.
Părinţii jelesc, Bâscă e în concediu
De atunci, Lorena şi Marius Bunica numără secundele lângă patul unde copilul lor doarme adânc, fără putinţa de a deschide ochii. Au venit doar o singură dată în Craiova, să rezolve nişte acte. Au apucat să-şi vadă câteva ore fiul cel mic, pe Alexandru, apoi s-au întors în Bucureşti. Şi de atunci stau acolo, în salonul de la Terapie intensivă, nedezlipindu-se de trupşorul firav, legat cu fire de nişte aparate reci.
„Suntem goi, ca nişte roboţi“, suspină Marius Bunica, doborât de durere.
„Ne trezim, mergem la copil, stăm acolo ore în şir, apoi plecăm la biserică, dăm acatiste şi ne rugăm şi iar ne întoarcem la el. Seara plecăm la altă biserică, dormim cât putem şi ne ducem din nou în salon. Nu mai contează nimic altceva...“.
De alături, Lorena, tânăra mamă devastată de eventuala pierdere - care, i-au spus medicii, poate interveni oricând, abia mai poate spune câteva vorbe. Şi acelea de rugă şi mulţumire. „Vreau să le mulţumesc medicilor şi asistentelor de pe secţie, care se ocupă de băiatul nostru. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru despre profesorul Bâscă, acela care l-a operat pe Sebi. Nu a venit nici măcar o dată să-l vadă pe băiat. Iar la patru zile după ce ne-am întors la spitalul din Bucureşti, el a plecat în concediu“.
Dumnezeu, ultima speranţă
În prezent, starea lui Sebastian Bunica este neschimbată. Ba, poate cumva complicată din pricina constipaţiei. Medicii de la Secţia terapie intensivă încearcă să-i elimine fecaloanele depozitate prea sus pe colon, însă rezultatele sunt slabe. Părinţii se agaţă însă de orice fir de aţă: de lacrimile care îi curg copilului pe sub pleoapele închise, de mişcările involuntare sau care, spun ei, uneori răspund la stimuli - mângâieri, strângeri de mână. Şi totuşi, cea mai sigură speranţă a lor rămâne în Dumnezeu. „Doar Cel de Sus îl poate salva pe băiatul nostru. Avem nevoie de o minune de la Dumnezeu“, şoptesc cei doi părinţi copleşiţi de durere.
Se împlineşte o lună. O lună de lacrimi, de furie, de deznădejde, de aşteptare. De jale la căpătâiul lui. Vă amintiţi povestea. Acum câteva săptămâni, Sebastian, un copil de nouă ani, din Craiova, acuza dureri abdominale şi de cap. Nimic îngrijorător, la prima vedere, însă mama sa, Lorena Bunica, asistentă la Spitalul de Urgenţă, a considerat că ar fi mai sănătos ca băiatul să fie supus unor investigaţii. Aşadar, l-a dus pe Sebi la un medic specialist în ecografie. Diagnosticul a fost de chist în zona ficatului, iar doctorul i-a sfătuit pe părinţi să-l ducă pe copil la Bucureşti, la Spitalul „Grigore Alexandrescu“, pentru analize amănunţite.
Ajunşi în Capitală şi la spitalul indicat, Sebi a fost luat în primire de prof. dr. Ioan Bâscă, medic chirurg. După un RMN detaliat, specialistul a descoperit o tumoră pe glanda suprarenală şi vena care alimentează ficatul. Decizia a fost ca aceasta să fie eliminată printr-o intervenţie chirurgicală.
Bucureşti - Viena şi înapoi
Operaţia a avut loc pe 9 iunie, în jurul prânzului. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat acolo, în ciuda anchetelor care s-au desfăşurat ulterior. Se ştie sigur doar că intervenţia s-a complicat, Sebastian suferind o hemoragie internă gravă. Pentru că sala de operaţie nu fusese prevăzută cu rezerve de sânge şi plasmă, în cazul unei urgenţe, preţ de câteva minute - preţ de o viaţă, mai bine zis - creierul copilaşului nu a mai fost oxigenat. Când pungile de sânge au ajuns în cele din urmă la el, era prea târziu: micuţul intrase deja în comă.
Pentru că nu apărea nici un semn de îmbunătăţire a stării lui, şase zile mai târziu, sub presiunea mass-media şi a părinţilor lui Sebastian Bunica, medicii de la „Grigore Alexandrescu“ au aprobat transferul băiatului la un spital din Viena. După numai patru zile, familia s-a întors disperată la spitalul din Bucureşti: specialiştii vienezi au recunoscut că nu mai pot face nimic pentru copil. Era în comă profundă.
Părinţii jelesc, Bâscă e în concediu
De atunci, Lorena şi Marius Bunica numără secundele lângă patul unde copilul lor doarme adânc, fără putinţa de a deschide ochii. Au venit doar o singură dată în Craiova, să rezolve nişte acte. Au apucat să-şi vadă câteva ore fiul cel mic, pe Alexandru, apoi s-au întors în Bucureşti. Şi de atunci stau acolo, în salonul de la Terapie intensivă, nedezlipindu-se de trupşorul firav, legat cu fire de nişte aparate reci.
„Suntem goi, ca nişte roboţi“, suspină Marius Bunica, doborât de durere.
„Ne trezim, mergem la copil, stăm acolo ore în şir, apoi plecăm la biserică, dăm acatiste şi ne rugăm şi iar ne întoarcem la el. Seara plecăm la altă biserică, dormim cât putem şi ne ducem din nou în salon. Nu mai contează nimic altceva...“.
De alături, Lorena, tânăra mamă devastată de eventuala pierdere - care, i-au spus medicii, poate interveni oricând, abia mai poate spune câteva vorbe. Şi acelea de rugă şi mulţumire. „Vreau să le mulţumesc medicilor şi asistentelor de pe secţie, care se ocupă de băiatul nostru. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru despre profesorul Bâscă, acela care l-a operat pe Sebi. Nu a venit nici măcar o dată să-l vadă pe băiat. Iar la patru zile după ce ne-am întors la spitalul din Bucureşti, el a plecat în concediu“.
Dumnezeu, ultima speranţă
În prezent, starea lui Sebastian Bunica este neschimbată. Ba, poate cumva complicată din pricina constipaţiei. Medicii de la Secţia terapie intensivă încearcă să-i elimine fecaloanele depozitate prea sus pe colon, însă rezultatele sunt slabe. Părinţii se agaţă însă de orice fir de aţă: de lacrimile care îi curg copilului pe sub pleoapele închise, de mişcările involuntare sau care, spun ei, uneori răspund la stimuli - mângâieri, strângeri de mână. Şi totuşi, cea mai sigură speranţă a lor rămâne în Dumnezeu. „Doar Cel de Sus îl poate salva pe băiatul nostru. Avem nevoie de o minune de la Dumnezeu“, şoptesc cei doi părinţi copleşiţi de durere.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 5.0 din 6 voturi
Nota curentă: 5.0 din 6 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Marilena:
Cata durere si suferinta! Sa le dea Dumnezeu sanatate parintilor sa reziste pentru ca mai au un puiut acasa pe care trebuie sa ii faca mare! Sa ne rugam cu totii sa se intample o minune....chiar daca ea intarzie sa apara! Suntem alaturi de voi ! - de elena:Sebi ,copil frumos ,in fiecare zi deschid calculatorul si astept vesti bune,sa te ajute Dumnezeu si sa le dea parintilor putere
- de ion petre:BASCA se lauda ca nu-i face nimeni nimic,pentru ca este in Colegiul Medicilor ,deci are PILE. Acest criminal inconstient a facut pur si simplu experiment pe copilas. Cazul era complicat ,trebuia sa indrume parintt la alt spital,nu sa ia bani ,sa omoare si sa plece in concediu pe banii copilului.A omorat copilul cu buna stiinta,el putea fi salvat,daca recunostea ca a gresit operatia; Un animal care tebuie arestat. Copilul are nevoie de tratament,care este costisitor,de aceea toti parintii pot ajuta pentru salvarea lui. Intrati pe sebastianbunica.ro . este contul trecut si in Cuvantul libertatii -cvlpress.ro din02.07.2010
- de ELLA:Sunt convinsa de faptul ca vei reusi SEBI....DUMNEZEU SI MUZICA nu tevor parasi niciodata.Ma voi ruga in fiecare zi pentru tine!e
- de Cristiana:Un miracol va veni cat de curand. Dumnezeu il are in paza pe copilas. Fiecare dintre noi trebuie sa spunem o rugaciune pentru el. Parintii sa fie tari si sa creada intr-o minune. Ele exista cu adevarat. Doamne ajuta.
- de me:Din pacate, e gudbai. Pentru el nu e nici un chin, pentru ca nu simte nimic, dar pentru cei din jur, da. Un lucru e clar, copilul nu-si va mai reveni si medicina sau popii n-au cum schimba lucrul asta.
- de Doina:Exista speranta si solutii.Parintii lui Sebi sa mearga urgent la Biserica Zlatari din Bucuresti (in plin centru, vizavi de C.E.C.-ul mare, in zona magazinului Victoria). Acolo se afla racla cu mana (neputrezita a Sf. Ciprian). Sa se roage cu maxima putere de concentrare pentru refacerea lui Sebi, atingand racla; sa fie unica dorinta pe care si-o pun si sa multumeasca anticipat pentru ajutor. Sa aprinda lumanari pentru vii si pentru morti si sa dea acatist. Nu am avut situatia pe care, din pacate, o au dansii, dar am avut o dorinta imposibil de indeplinit si in scurt timp s-a produs adevarata minune. Cei care ma cunosc nu stiu ca singurul sprijin mi-a fost Dumnezeu, prin Sf. Ciprian. Dumnezeu sa ajute familia Bunica!
- de Ruga:Doamne, ce-i o viata pe pamant? Si cu cat din suflet, sa ti-o cer? Ia atat cat mangaie in cer Ca as vrea sa fiu atat de sfant, Si nu pot sa-Ti fiu decat hingher...
- de Doina:Cei care cunoasteti numarul de mobil al doamnei/domnului Bunica, va rog, contactati-i de urgenta si prezentati-le informatia de la nr.7. Daca nu se pot deplasa la Biserica Zlatari din Bucuresti, sa trimita pe cineva din familie sau dintre apropiati-persoana credincioasa-pentru a atinge racla Sf. Ciprian. Daca as avea timp, m-as deplasa personal la Bucuresti si m-as ruga pentru Sebastian. Cum in prezent sunt foarte ocupata, ma rog aici, in Craiova. Posed o icoana din lemn, cu Sf. Ciprian si Sf. Iustina, achizitionata de la respectiva biserica si o alta care contine o rugaciune foarte eficienta in momentul in care este citita cu gandul, cu sufletul si cu inima curate. Repet, sunati-i de urgenta pe parinti. Exista o sansa! Doamne ajuta!
- de me:Hai, nu ne inebuni.
- de mesaj pt SEBI :haide copile, deschide ochii odata ! Craiova te asteapta acasa !
- de maria:ptr.nr 10(me) nu-ti doresc nici mai mult nici mai putin ,decat sa treci si tu prin ce trec acei parinti,ca sa simti si tu ce inseamna durerea
- de Anairda:Sebi,floarea galbena de la tine si-a revenit si este vesela,hai incearca si tu ,atata lume te asteapta cu drag...
- de ariana:ne rugam in fiecare zi pt tine sebi. speram k in toamna sa ne vedem iar pe holurile scolii.
- de ariana:DUMNEZEU sper sa ne auda rugaciunile si sa vii din nou la scoala. TE IUBIM SEBI!
- de me:Mai, Maria (#12), eu sunt mai din topor asa, si pe sleau iti zic, sa moara ma-ta, nu ma dau dupa vorbe. Adica cinstit, chiar asta-ti doresc, vazand cat te duce mecla. Nu i-am dorit nimic nimanui, daca poti concepe asta in inapoierea ta specifica, doar i-am zis unei babe tampite de bisericisim sa-si bage mintile in cap ca nu se mai poate face nimic. Nu ca religia ar fi rezolvat un scuipat ever.
- de iri:Hai Sebi ca poti..Medici sau canalii???Pai cum poti sa faci o operatie de asa gen fara sa ai sange in caz de ceva grav???Astia-s medici???Fir-ar ei sa fie...au nenorocit o familie ...:(D-zeu sa fie cu tine Sebi ,sa-ti dea putere in continuare..
- de Vio:Pentru 16... Intr-o zi o sa ai un copil si-ai sa intelegi ce inseamna durerea cand copilul tau ar fii si putin racit. Se pare ca nu ai prea multa minte in cap si esti un ignorant fara masura. Crezi ca dai cu pietre in niste parinti indurerati pari mai interesant sau mai destept??? In niciun caz pari mult mai prost. Poate si copilul tau intr-o zi se va afla in aceeasi situatie ca Sebi...atunci ce vei face??? Iti spun eu, o sa mergi la biserici si-o sa faci ce faci si parintii lui Sebi. Nu-ti mai da cu parerea aici ca nu ne intereseaza mai bine mergi in centru ca o sa inceapa concertul si topaie frumos si ****o acadea
- de me:Papuse, daca belesti puternic ochii ai sa vezi ca pentru copilul de fata n-am avut nici o urare, doar pentru o baba paranoida si una care-i tinea isonul. Cat despre supt, te las pe tine sa dai detalii, daca intuiesc corect si esti femeie.
- de dan:Me....... esti prost, stai acasa, are dreptate nr 18
- de ariana:Deschid in fiekre zi calculatorul si astept o minune! Lupta Sebi cu toata fiinta ta! TE ROG DOAMNE FA O MINUNE!
- de vali:Draga Sebi imi doresc sa te trezesti , sa te faci bine si la toamna sa ne intalnim in clasa.
