Loc de joacă fără frontiere

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În locul bălăriilor şi al mărăcinilor, a apărut un loc de joacă pentru copii, cu teren de baschet, tobogan şi groapă de nisip. Fântâna mireselor din Curmătura doljeană s-a transformat radical, în numai trei săptămâni, cu ajutorul unor voluntari din România, Franţa, Maroc şi Bulgaria.

Au muncit de dimineaţa până seara, chiar dacă soarele le încingea capetele şi spinările aplecate să smulgă iarba sau să niveleze pământul pentru a finaliza, până pe 23 august, când a avut loc inaugurarea, proiectul „Împreună putem oferi copiilor un loc de joacă“. Un şantier de solidaritate internaţională, deschis de Asociaţia „Ateliere fără Frontiere“ din România, Franţa şi Maroc şi membrii Asociaţiei de dezvoltare rurală „Rudezis“ din Giurgiţa. Sâmbătă, la orele amiezii, copii, părinţi şi bătrâni se adunaseră sub razele dogoritoare să-i aştepte pe tinerii străini.

„Au lucrat, bieţii copii, o săptămână numai să cureţe şi să niveleze locul. N-au ţinut cont de temperatură. Veneau dimineaţa şi plecau seara“, a spus Mariana Jianu, una dintre angajatele primăriei, prezentă la inaugurare. „Aici erau două fântâni, dar una e astupată, s-a turnat ciment peste ea. Nu se mai folosea demult, că s-au luat buduloaiele din ea“, a intrat în vorbă şi Constantin Nicola, din spate.

„Oricum, e tare frumos ce au făcut. Copiii noştri n-au avut niciodată aşa ceva“, a adăugat Zoie Geică. Nu sunt mulţi prichindei în sat. Vreo 12 merg la şcoală şi mai puţin de 20 sunt înscrişi la grădiniţă.

 

Negri printre albi

 

Totul a început în urmă cu un an, când Asociaţia „Rudenzis“ a solicitat Asociaţiei „Ateliere fără Frontiere“ câteva calculatoare pentru copiii din Giurgiţa. „De-atunci am ţinut legătura şi anul acesta am realizat împreună acest şantier internaţional pe bază de voluntariat“, a dezvăluit Mirela Jianu, preşedinta asociaţiei din comună, paşii proiectului. Giurgiţa este cea de-a treia localitate din România, după alte două din Sibiu şi Zalău, unde s-a desfăşurat acest şantier. „«Ateliere fără Frontiere», filiala din Franţa, a ajuns şi în Maroc, Algeria, India, Brazilia. Eu lucrez de patru luni în cadrul asociaţiei şi în România am venit deja pentru a doua oară“, spune Arnaud, un tânăr francez de 24 de ani, şeful proiectului, agitându-se şi trecând dintr-o parte în alta a terenului.

Alături de el, alţi zece tineri din Franţa, şase marocani şi doi bulgari, cărora li s-au adăugat tineri din Bucureşti şi Giurgiţa. Pentru sătenii din Curmătura, a părut lucru ciudat să vadă în carne şi oase oameni negri la culoare plimbându-se printre ei, mâncând sau vorbindu-le - prin limbajul semnelor. S-au acomodat însă rapid, mai ales când au văzut că tinerii nu stau să caşte gura la casele de pe uliţe şi pun osul la treabă, fără mofturi şi aere de străinătate.

 

Revitalizarea satului

 

Locul de joacă nu va rămâne însă aşa. Primarul comunei, Valentin Mitrică, a promis îngrădirea sa şi amenajarea unor băncuţe pentru părinţi şi bunici. „Vă spun că şi tinerii şi bătrânii vor avea loc aici deopotrivă. Începutul a fost făcut. În prima zi, când am văzut un băiat francez că ţinea sapa invers, m-am îndoit de ei şi mi-am zis că sapa nu aparţine Parisului, ci satului Curmătura. Dar au făcut o treabă minunată pentru cei 500 de oameni cât au mai rămas în localitatea aceasta. Odinioară, aici existau 2.500 de suflete; asta prin 1965. Azi mai sunt câţiva tineri şi restul bătrâni. Dar pentru ei, merită să revitalizăm locurile...“.