Un copil, un bătrân şi un ou roşu

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Un ou roşu, un cozonac, un zâmbet şi o mângâiere. Asta le-au oferit elevii Colegiului Naţional „Carol I“, din Craiova, bătrânilor de la cămin. Au primit, în schimb, mulţumiri sincere, spuse cu ochii în lacrimi, şi o lecţie de viaţă de care îşi vor aminti, poate, atunci când vor avea puterea de a schimba ceva.

Unii se pregătiseră de oaspeţi încă de la primele ore ale dimineţii. Auziseră ei că azi îi vizitează primarul şi mai-marii din parlament, aşa că se îmbrăcaseră frumos şi ieşiseră în curtea betonată. Alţii rămăseseră în camere, fără să le pese de oamenii care se perindă cu zecile pe la ei, de sărbători, şi le aduc plase cu bunătăţi. Aşa e în fiecare an, de Crăciun şi de Paşti. Oameni simpli, autorităţi, oameni politici sau agenţi economici le oferă daruri. Le primesc cu bucurie şi le mulţumesc, apoi se întorc la viaţa lor tristă.

„Să ciocnim acum, că duminică nu mai veniţi“

De această dată, pe poartă nu au intrat maşinile luxoase ale autorităţilor, ci a venit un grup de copii cu cartoane de ouă roşii şi pungi cu fructe, prăjituri şi cozonac. Cei din curte i-au primit cu bucurie şi i-au invitat să ciocnească ouăle. „Ce dacă nu e Paştele azi! Să ciocnim acum, că duminică nu mai veniţi“, a spus un bătrân nins de ani. Un elev i-a făcut pe plac. La etajul patru aşteptau alţi bătrâni, ascunşi parcă de lume. Stăteau în pat, privind în gol şi ţinând în mână câte o amintire din tinereţe. „Pe mine m-au uitat nepoţii mei. Am patru, dar nici unul nu vine să mă vadă. Parcă aţi fi ei. Frumoşi şi tineri. Vă mulţumesc, mamă, vă mulţumesc!“, a spus emoţionată o bătrână. În salonul alăturat, o alta plângea. „Să vină străinii să te vadă, şi ai tăi nu... Doamne, Doamne, unde am ajuns... “ O elevă i-a zâmbit şi a mângâiat-o pe frunte. A surâs şi bătrâna, dar, după ce a plecat copila, a început din nou să plângă.

Cel mai mult s-au bucurat însă bătrânii de ouăle roşii, care le-au adus aminte de viaţa de acasă, de tinereţe. „Ce mai roşeam şi eu când eram la ai mei! Şi le făceam cu model, cu frunze. Le mai încondeiam cu ceară. Aşa aşteptam Paştele... Acum ce să mai aştept?“, ofta una dintre bătrâne, cu lacrimile ascunse în colţul ochilor.

Bătrâni aduşi la azil, în Vinerea Mare

O profesoară i-a pus în mână un ou bătrânei care stătea întinsă pe pat, privind în gol. „Ce este aici?“, a întrebat femeia, ruptă parcă de realitate. „Un ou roşu. De Paşti“, i-a răspuns profesoara. „A venit Paştele?“, a întrebat femeia şi a încercat să muşte din oul întreg, necurăţat. „Nu vede, săraca. Azi a fost internată. A stat în spital şi apoi au adus-o aici“, a explicat o asistentă. În salonul vecin, altă bătrână a fost adusă de familie tot ieri, în Vinerea Mare. Sosise dis-de-dimineaţă şi de atunci stătea în pat cu pătura în cap. „A adus-o băiatul ei. E bolnavă şi a spus că nu mai poate avea grijă de ea. Iar de Paşti pleacă în vacanţă în străinătate, cu familia lui“, a lămurit asistenta. Pentru ea, darurile elevilor de la „Carol“ nu au adus nici o alinare.

O lecţie tristă de viaţă

De patru ani, de Crăciun şi de Paşti, elevii din clasele I-XI şi profesorii de la CN „Carol I“ strâng bani şi cumpără câte ceva pentru copiii instituţionalizaţi şi pentru bătrâni. „Este o tradiţie la noi, de patru ani. De Crăciun mergem la căminul de copii, iar de Paşti, la cel de bătrâni. În acest an am strâns 2.800 de lei. Încercăm să îi facem pe cei uitaţi de lume să simtă un pic de bucurie, de Sărbători“, a spus Coca Pârvuleasa, consilier educativ la CN „Carol I“.

Ieri, ei au adus o rază de lumină în sufletul bătrânilor care poate şi-au revăzut în aceşti copii nepoţii care i-au uitat sau pe care nu au apucat să-i vadă niciodată. La rândul lor, elevii au învăţat, cu lacrimi în ochi, o lecţie importantă. Dincolo de zgomotul şi forfota oraşului, de strălucirea lumii în care trăiesc şi de frumuseţea vieţii de adolescent, există şi aceşti oameni, înghesuiţi câte trei, patru, cinci în cameră, înconjuraţi de pereţi reci de spital, de betone, fără dragostea copiilor, a rudelor, fără zâmbete, fără bucurii. Pentru ei, viaţa s-a oprit atunci când au intrat pe poarta căminului. Mai zâmbesc doar uneori, de Sărbători, atunci când ochii lor trişti întâlnesc privirile vesele şi pline de speranţă ale copiilor străini care îi vizitează.

Daruri de la copiii nevoiaşi

27 de elevi ai Şcolii din Vârtop au mers joi în vizită la căminul de bătrâni din Craiova. Le-au împărţit vârstnicilor fructe, dulciuri, cozonac şi ouă roşii şi le-au dăruit flori din grădinile lor. „Am venit de la 45 km, pentru a le oferi acestor bătrâni o bucurie. Cu toate că foarte mulţi copii nu au o situaţie materială bună, le-au adus câte ceva, de Sărbători, oamenilor de aici“, a spus Fageţeanu Carmen, profesoară de limba română, la Şcoala Vârtop.