Câti ca el?

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Ma numesc Furtuna Ion, cu domiciliul in Craiova, str. Brestei, nr. 393A, pensionar pe caz de boala, gradul II de invaliditate. Va scriu si eu aceasta scrisoare cu rugamintea de a o publica in ziarul dumneavoastra al carui abonat sunt din anul 2001.

In anul 2000, luna mai, am facut un accident vascular cerebral fiind internat de urgenta la Spitalul de Neurologie nr. 4 de pe Calea Bucuresti. Acolo am fost tratat cu mult devotament de domnul doctor Ene Nicolaie, medic neurolog. Am stat in spital 21 de zile, dupa care am plecat pe picioarele mele, picioare pe care credeam ca n-o sa mai merg niciodata.

In acest timp, sotia mea a stat lânga mine pentru ca nu puteam sa-mi fac nevoile singur (nu puteam sa merg). Dupa ce mi-am revenit am intrebat-o si eu pe sotie cât i-a dat doctorului de mi-a dat atâta atentie (am fost tratat foarte bine). Sotia mi-a spus ca nu i-a dat niciun ban, deoarece nu a vrut sa-i ia. A incercat de trei ori sa se duca la dânsul in cabinet pentru a-i da banii, pentru ca asa stia ca se obisnuieste cu majoritatea doctorilor, dar dânsul a refuzat-o spunând ca daca mai vine cu probleme de acest fel, nu ma mai trateaza.

Va scriu aceasta scrisoare dupa aproape sase ani. Intâmplarea a facut ca in luna martie anul acesta ca si sora mea, Furtuna Silvia, sa faca si ea un accident vascular cerebral cu hematom pe creier. Si fiind internata tot la spitalul neurologic de pe Calea Bucuresti si, culmea, având ca doctor tot pe domnul doctor Ene Nicolaie. Acum eu fiind cel care am luat legatura cu domnul doctor.

Dânsul mi-a explicat ca dupa ce ii face analizele si tomograful, imi va spune ce sanse are. Dumnezeu a fost cu noi, merge din ce in ce mai bine, iar hematomul pe care-l are ii va disparea pe parcurs, prin tratament. Dupa vreo ora dupa discutie m-am dus la dânsul in cabinet pentru a-i da o mica atentie, dar am fost refuzat pe motiv ca dânsul si fara aceasta atentie ii va da toata atentia surorii mele, iar acesti bani sa-i pastrez pentru medicamente pentru sora mea.

Intorcându-ma inapoi in salon unde era sora mea, mai erau trei femei cu aceeasi boala cu insotitoare, internate. Una dintre insotitoare m-a intrebat sa-i spun cinstit daca domnul doctor a primit ceva de la mine. I-am spus ca nu. Atunci si dânsele mi-au spus ca si ele au incercat dar au fost refuzate. Una dintre insotitoare mi-a spus ca i-a lasat o plasa in cabinet, dar dupa o jumatate de ora a venit domnul doctor si ia lasat-o pe pat, spunându-i sa nu mai faca asemenea gesturi.

V-am scris aceasta scrisoare cu speranta ca va fi publicata in ziarul dumneavoastra, care este citit in toata Oltenia, cu speranta si credinta care o am ca daca nu toti domnii doctori vor urma exemplul domnului doctor Ene Nicolaie, macar jumatate sa fie la fel. Am toata convingerea ca o veti publica si pe aceasta cale ii transmit in numele meu personal si al surorii mele, multa sanatate, fericire in viata, atât dânsului cât si familiei.

Cu mult respect, al dumneavoastra abonat, Furtuna Ion