Spondiloza cervicală sau osteoartrita cervicală este o degenerare care apare odată cu înaintarea în vârstă, de cele mai multe ori după 35 – 40 de ani şi care este cauzată de poziţiile greşite de stat pe scaun, la birou sau la volan, de mişcări realizate incorect sau de susţinerea unor greutăţi mari. Kinetoterapia, elongaţiile şi mobilizările vertebrale reduc spasmele musculare din zona cervicală şi duc la dispariţia simptomelor care însoţesc această afecţiune.
La adulţii tineri şi copii, discurile intervertebrale au un conţinut mai ridicat de apă. Pe măsura înaintării în vârstă, are loc deshidratarea şi micşorarea discurilor intervertebrale, când apar osteofitele şi are loc alterarea cartilajelor articulare şi a discurilor intervertebrale şi astfel se dezvoltă osteoartrita.
Pe măsură ce creşte presiunea de la nivelul faţetelor articulaţiilor, debutează degenerarea acestora şi apar artritele. Cartilajul care le acoperă şi le protejează se uzează. În cazul în care cartilajul se uzează complet, poate avea loc chiar şi frecarea directă a oaselor. Pentru a reface cartilajul pierdut, are loc o proliferare anormală a ţesutului osos (apariţia de osteofite). Osteofitele pot duce la mărirea presiunii exercitate asupra nervilor spinali sau a măduvei spinării, rezultând diverse complicaţii.
Alţi factori care pot predispune la dezvoltarea spondilozei cervicale sunt: leziuni ale gâtului, factorii genetici, excesul de greutate şi lipsa exerciţiilor fizice, ruptura sau alunecarea unui disc intervertebral, intervenţii chirurgicale anterioare la nivelul coloanei vertebrale, artrita severă, mici fracturi la nivelul coloanei vertebrale din cauza osteoporozei.
Simptome
În cele mai multe dintre cazuri, spondiloza cervicală nu provoacă simptome. Acestea pot varia în intensitate. Manifestările pot include: dureri de gât, care pot radia la nivelul umerilor şi la baza craniului. Mişcarea gâtului poate înrăutăţi durerile. Senzaţia de durere se răspândeşte de-a lungul unui braţ sau spre degete. Acest lucru este cauzat de presiunea şi iritarea unui nerv care pleacă de la coloana vertebrală spre restul corpului. Rigiditatea gâtului, care apare după o noapte de odihnă. Dureri de cap, amorţeli şi furnicături într-o anumită parte a braţului sau pe toată lungimea acestuia. Este important să-i spuneţi medicului dacă manifestaţi slăbiciune sau amorţeală la nivelul unui braţ. Manifestările sugerează presiune accentuată asupra unui nerv. Situaţia poartă denumirea de radiculopatie cervicală.
Mai rar poate să apară stângăcia în manipularea obiectelor, probleme ale vezicii urinare (mielopatie cervicală).
Uneori, în cazul spondilozelor cervicale se îngustează spaţiul necesar măduvei spinării şi a rădăcinilor nervilor care provin din măduva spinării şi trec prin coloana vertebrală spre restul corpului. În cazul în care rădăcinile nervoase sau măduva spinării sunt presate, este posibil să apară: furnicături, amorţeală, slăbiciunea braţelor şi a picioarelor, lipsa de coordonare şi dificultăţi de mers, pierderea controlului vezicii urinare sau a intestinelor.
Diagnosticare
În timpul examenului, medicul va evalua mai multe tipuri de mişcări ale gâtului. Pentru a afla dacă există o presiune asupra nervilor spinali sau asupra măduvei spinării, specialistul va testa reflexele, dar şi puterea muşchilor pacientului. De asemenea, medicul va încerca să descopere dacă presiunea existentă asupra coloanei vertebrale afectează mersul pacientului.
Există variate investigaţii imagistice care pot oferi detalii pentru stabilirea diagnosticului şi formularea tratamentului.
Radiografia cu raze X la nivelul gâtului poate descoperi dacă există osteofite.
Tomografia computerizată foloseşte raze X şi oferă imagini transversale detaliate ale structurilor gâtului, dar în mod special ale oaselor. Imagistica prin rezonanţă magnetică folosește un câmp magnetic şi unde radio pentru a produce imagini transversale, detaliate, ale ţesuturilor osoase şi moi. Acest tip de investigaţie poate ajuta la identificarea zonelor în care nervii sunt presaţi.
Mielograma implică utilizarea de raze X şi chiar a unei substanţe de contrast, injectate în canalul spinal, pentru generarea de imagini cu diverse zone ale coloanei vertebrale.
Testarea funcţiei nervilor se face pentru a stabili dacă semnalele nervoase ajung în mod corespunzător la muşchi. Testarea funcţiei nervilor include: electromiograma – aceasta măsoară activitatea electrică a nervilor care transmit mesaje la muşchi, când muşchii se contractă şi când se află în repaus. Scopul investigaţiei este de a evalua starea de sănătate a muşchilor şi a nervilor care îi controlează.
Pentru realizarea testului de conductibilitate nervoasă se vor aplica pe piele electrozi, pentru a se stabili puterea şi viteza semnalelor nervoase.
Tratament
Tratamentul pentru spondiloza cervicală depinde de severitatea semnelor şi a simptomelor. Scopul tratamentului este de a calma durerea, de a vă ajuta în menţinerea activităţilor zilnice obişnuite şi de prevenire a prejudiciului permanent al nervilor şi a coloanei vertebrale.
Dacă analgezicele fără prescripţie medicală nu ajută, medicul vă poate recomanda: acetaminofen, miorelaxante, anticonvulsivante, antiinflamatoare, injecţii cu steroizi.
Un terapeut vă poate învăţa exerciţii, pentru a ajuta la întinderea şi consolidarea muşchilor de la nivelul gâtului şi umerilor. Unele persoane cu spondiloză cervicală trebuie să facă tracţiuni pentru a mări spaţiul în care se află presate rădăcinile nervoase.
În cazul în care tratamentele convenţionale nu reuşesc sau dacă semnele şi simptomele neurologice – cum ar fi slăbiciunea braţelor sau a picioarelor – se agravează, este nevoie, probabil, de intervenţie chirurgicală, pentru a mări spaţiul alocat pentru măduvă şi rădăcini nervoase. Intervenţia chirurgicală poate implica eliminarea unui disc herniat sau osteofite ori îndepărtarea unei părţi a unei vertebre.
