În fiecare zi, peste 200 de români pierd lupta cu cancerul și alți 200 află diagnosticul crunt, de cele mai multe ori fiind vorba de cancer la plămâni, colorectal, de sân, prostată, de col uterin și diferite forme de cancere hematologice. Cancerul este o boală care afectează tot mai mulți olteni. Zeci de mii de bolnavi figurează în evidențele medicilor din toate județele regiunii. Marea problemă este că o parte din medicamentele de care depinde viața bolnavilor nu se mai găsesc.
Ignorați de multe ori de autorități, pacienții își duc durerea singuri, izolați, ascunzând povești cutremurătoare și lecții de viață. Lista medicamentelor care au fost retrase din România este lungă. Prăbușirea pacientului cronic, în România, este încă determinată de lipsa accesului la tratament, fie el vechi sau inovator. În prezent, pacienții nu au acces la terapiile vechi. Bolnavii de cancer au de suferit pentru că lipsesc multe dintre medicamentele de care le depinde viața. „Vorbim de lipsa medicamentului Cisplatin și Bleomicin, dar mai sunt și altele. Schimbarea standardului de tratament în cancer și în alte patologii cronice se face extrem de lent și prea târziu pentru prea mulți dintre cei afectați de boală“, spune Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România.
Pacienții cu boli neurologice au de suferit
Lipsa medicamentelor afectează și pacienții care suferă de epilepsie. „Madopar lipsește de câțiva ani. Lipsește și Tripeltal, care este foarte bun în epilepsie. Distonocalmul, un medicament foarte bun și ieftin, a dispărut de foarte mult timp. Madoparul are ca element de bază levodopa, care este medicamentul de elecție în boala Parkinson. El se găsește în mai multe medicamente, unul dintre ele are și alte componente care sunt foarte bune, se numește Stalevo. Acesta nu se recomandă tuturor pacienților, dar este singurul care se poate da acum. Este medicamentul generic și nu toți pacienții oferă un răspuns bun la el. Se mai găsește alt medicament înlocuitor, dar la unii merge, la alții nu“, spune unul dintre medicii neurologi din Craiova.
„Boala nu așteaptă și nu se tratează cu vorbe“
În prezent, mii de pacienți cronici așteaptă șansa de a fi tratați cu terapii inovatoare. „Boala nu așteaptă și nu se tratează cu vorbe, cu promisiuni. Boala se tratează cu medicamente date la timp pacienților de către medicii curanți. Frustrarea noastră e în creștere, dar suntem deciși să luptăm până la capăt, mânați de dorința aprigă de a ne vedea copiii și nepoții crescând, de a ne îmbrățișa prietenii și de a ne bucura de minunea vieții. În alte țări europene, cele mai recente studii arată că șansele de supraviețuire la 5 sau 10 ani pentru pacienții oncologici sunt semnificativ în creștere“, mai spune Cezar Irimia.
Pacienții din România au cel mai redus acces la tratament, din Europa. Din cauza ieftinirii prețurilor, aproape 2.000 de medicamente, multe dintre ele vitale pentru pacienți, nu se mai găsesc. Producătorii și distribuitorii au ales să nu le mai comercializeze în România pentru că nu mai au interes financiar. În tot acest timp, Ministerul Sănătății (MS) nu a schimbat nimic, nu a regândit politica medicamentului, nu a luat măsuri de restabilire a prețurilor. Pacienții sunt prinși între interesele financiare ale companiilor farmaceutice și lipsa de reacție a MS.
„Sunt pacienți programați să facă anumite investigații abia peste patru-cinci luni“
Guvernul a aprobat zilele acestea o ordonanță de urgență privind accesul neîngrădit la terapii pentru pacienţii cu afecţiuni grave.
Noile reglementări ar urma să asigure accesul pacienților cu afecțiuni grave (oncologice, boli rare, hepatită C, cardiovasculare, scleroză multiplă) la toate medicamentele destinate unei indicații terapeutice în concordanță cu starea sănătății și comorbiditățile acestor pacienți, și nu la un singur medicament, așa cum era reglementat până acum. Până când medicamentele o să ajungă efectiv la pacient, calea e destul de lungă. Mai mult, accesul la investigații și analize medicale rămâne în continuare o problemă gravă și nerezolvată. „Sunt pacienți programați să facă anumite investigații abia peste patru-cinci luni, ceea ce este inacceptabil. Cei care sunt în stare gravă mor și nu mai apucă să facă investigațiile. Și dacă le fac pe banii lor, după aceea nu găsesc medicamentele de care au nevoie. Suntem în situația în care pacienții mor și nu răspunde nimeni. Birocrația este excesivă. Sunt părinți care au copiii bolnavi și care sunt disperați că nu au bani să le facă micuților investigațiile de care le depinde viața. Toate acestea se întâmplă în contextul în care în jur de 85% dintre banii care ajung în sistem sunt din cotizațiile asiguraților“, atrage atenția Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România.
România, țara din Europa care cheltuieşte cel mai puțin pentru pacienți
Aproximativ jumătate din populația lumii nu are acces la servicii esențiale de sănătate, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. România este țara din Europa care cheltuieşte cel mai puțin pentru pacienții săi. Speranța de viață la naștere în România este mai mică decât media UE. Mai mult, mortalitatea infantilă este de peste două ori mai mare decât media UE. Bolile cardiace și accidentele vasculare cerebrale sunt cele mai importante cauze ale mortalității, iar decesele cauzate de unele forme de cancer au crescut drastic. Bolile infecțioase reprezintă, de asemenea, o provocare semnificativă, România având cea mai ridicată rată de tuberculoză din UE și peste o treime din cazurile de tuberculoză multirezistentă la medicamente.
Cu toate acestea, cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor, în valoare de 814 euro, sunt cele mai scăzute din UE și reprezintă mai puțin de o treime din media europeană.
„Accesul la asistență medicală este deosebit de redus în zonele rurale. Nevoile nesatisfăcute de asistență medicală sunt substanțial peste media UE. Mortalitatea evitabilă prin asistență medicală a scăzut în ultimul deceniu, dar rămâne cea mai mare din UE în cazul femeilor și a treia cea mai mare în cazul bărbaților“, se arată în raportul „Starea de sănătate în UE. Profilul sănătății în 2017“, publicat de Comisia Europeană.
Bolnavii de tuberculoză din România duc o luptă cruntă cu boala, cu neajunsurile din sistemul medical, dar și cu stigmatizarea. Deși vorbim de o boală vindecabilă, care în multe state nu mai ridică mari probleme, în România apar anual 15.000 de cazuri noi. Numărul mare de noi pacienţi din țară este în strânsă legătură cu faptul că, în prezent, există o serie de obstacole în ceea ce priveşte depistarea eficientă şi tratarea pacienţilor cu tuberculoză. Mai grav este că tot în România se găsesc și cele mai multe cazuri de tuberculoză multidrog rezistentă (TB MDR), o formă severă a bolii. În prezent, doar 60% dintre pacienţii cu TB MDR sunt identificaţi, principalele cauze fiind numărul mic de centre pentru diagnostic şi perioada mare de spitalizare, minimum șase luni, iar dintre aceştia, doar 20% sunt trataţi cu succes. Soluţia pentru îmbunătăţirea acestei statistici este accesul la tratamente cu medicamente de linia a doua, care oferă posibilitatea vindecării mai rapide, reduc timpul petrecut în spital şi îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor.
Îngrijirea paliativă, foarte puțin susținută
În România nu există programe de prevenție bine puse la punct. Nu există niciun program care să susțină nevoia de îngrijiri paliative a bolnavilor aflați în fazele terminale ale bolii.
„Suntem aproape la toate categoriile pe ultimele locuri. Paliația aproape că nu există. Nu s-a făcut nimic pentru acest sector pentru că în privat nu este rentabil. Statul niciodată nu a plătit nici măcar costurile directe, nici paliația la domiciliu nu este plătită. Spitalele de stat nu sunt încurajate să dezvolte astfel de servicii. Nu avem nici medici suficienți. La nivel național sunt 15-20 de medici specializați în așa ceva. Orice spital are pacienți care au nevoie de servicii paliative, dar nu le poate oferi și îngrijirea de care au nevoie. Nu există nici un program național. Măsurile de prevenire ale transmiterii TBC sunt limitate. Noi încă nu avem nici o lege a vaccinării. Încă din 2011 se lucrează la această lege, dar nu avem o formă finală“, declară Vasile Barbu, președintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.
