6.4 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăSanatateCorupția și dezinteresul, „bolile“ sistemului medical

Corupția și dezinteresul, „bolile“ sistemului medical

Pacienții români au acces limitat la medicamente și servicii medicale

Pacienţii români sunt tratați de multe ori în mizerie, în saloane pline de mucegai și în spitale în care regulile există doar ca să fie încălcate. În unităţile medicale din România, vedem părinți cărora copiii le mor în brațe pentru că nu le mai pot asigura tratamentul, bătrâni bolnavi cărora pensia nu le mai ajunge să cumpere medicamentele scumpe sau să plătească analizele. Așa arată sistemul medical românesc. O țară în care mor pacienți care în alte spitale din Europa ar fi trăit în multe situații, o țară cu multe tratamente fără rezultate, cu lipsă de comunicare și informare, cu infecții luate din spital, corupție și medici descurajați.

România este țara din Europa care cheltuieşte cel mai puțin pentru pacienții săi. Din 2006, avem o lege a sănătății și tot de atunci ni se tot promite „reforma“. Legea ne obligă pe toți la cotizaţii, în schimb ni se oferă promisiunea că, atunci când vom avea nevoie de servicii medicale, statul le va plăti total sau le va compensa. În realitate, dacă vrei să te tratezi, scoți bani din buzunar în multe cazuri. Cheltuielile „din buzunar“ reprezintă o cincime din cheltuielile totale cu asistența medicală și includ plățile directe și plățile neoficiale, arată raportul „Starea de sănătate în UE. Profilul sănătății în 2017“, publicat de Comisia Europeană.

„Accesul la asistență medicală este deosebit de redus în zonele rurale“

Speranța de viață la naștere în România este mai mică decât media UE. Mai mult, mortalitatea infantilă este de peste două ori mai mare decât media UE. Bolile cardiace și accidentele vasculare cerebrale sunt cele mai importante cauze ale mortalității, iar decesele cauzate de unele forme de cancer au crescut drastic. Bolile infecțioase reprezintă, de asemenea, o provocare semnificativă, România având cea mai ridicată rată de tuberculoză din UE și peste o treime din cazurile de tuberculoză multirezistentă la medicamente.
Cu toate acestea, cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor, în valoare de 814 euro, sunt cele mai scăzute din UE și reprezintă mai puțin de o treime din media europeană. „Accesul la asistență medicală este deosebit de redus în zonele rurale. Nevoile nesatisfăcute de asistență medicală sunt substanțial peste media UE. Mortalitatea evitabilă prin asistență medicală a scăzut în ultimul deceniu, dar rămâne cea mai mare din UE în cazul femeilor și a treia cea mai mare în cazul bărbaților“, se arată în raport.

Unele boli infecțioase, amenințări majore pentru sănătatea românilor

Mai multe boli infecțioase sunt amenințări majore pentru sănătatea populației din România. Deși rata noilor cazuri de HIV raportate rămâne sub media UE, aceasta a crescut de aproape trei ori din anul 2000. Pe de altă parte, rata noilor cazuri de tuberculoză raportate a scăzut substanțial din anul 2003, dar este încă de departe cea mai ridicată din toate țările UE. Îngrijorător este și faptul că România notifică mai mult de o treime din toate cazurile de tuberculoză multirezistentă la medicamente. În Dolj sunt în jur de 500 de bolnavi de tuberculoză diagnosticaţi și aproximativ 25 de pacienți care suferă de tuberculoză multidrog rezistentă. Bolnavii de tuberculoză din România duc o luptă cruntă cu boala, cu neajunsurile din sistemul medical, dar și cu stigmatizarea. Deși vorbim de o boală vindecabilă, care în multe state nu mai ridică mari probleme, în România apar anual 15.000 de cazuri noi. Numărul mare de noi pacienţi din țară este în strânsă legătură cu faptul că, în prezent, există o serie de obstacole în ceea ce priveşte depistarea eficientă şi tratarea pacienţilor cu tuberculoză. Mai grav este că tot în România se găsesc și cele mai multe cazuri de tuberculoză multidrog rezistentă (TB MDR), o formă severă a bolii. În prezent, doar 60% dintre pacienţii cu TB MDR sunt identificaţi, principalele cauze fiind numărul mic de centre pentru diagnostic şi perioada mare de spitalizare, minimum șase luni, iar dintre aceştia, doar 20% sunt trataţi cu succes. Soluţia pentru îmbunătăţirea acestei statistici este accesul la tratamente cu medicamente de linia a doua, care oferă posibilitatea vindecării mai rapide, reduc timpul petrecut în spital şi îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor.

Îngrijirile paliative, un capitol lipsă

În România nu există programe de prevenție bine puse la punct. Nu există niciun program care să susțină nevoia de îngrijiri paliative a bolnavilor aflați în fazele terminale ale bolii. „Suntem aproape la toate categoriile pe ultimele locuri. Paliația aproape că nu există. Nu s-a făcut nimic pentru acest sector pentru că în privat nu este rentabil. Statul niciodată nu a plătit nici măcar costurile directe, nici paliația la domiciliu nu este plătită. Spitalele de stat nu sunt încurajate să dezvolte astfel de servicii. Nu avem nici medici suficienți. La nivel național sunt 15-20 de medici specializați în așa ceva. Orice spital are pacienți care au nevoie de servicii paliative, dar nu le poate oferi și îngrijirea de care au nevoie. Nu există nici un program național. Măsurile de prevenire ale transmiterii TBC sunt limitate. Noi încă nu avem nici o lege a vaccinării. Încă din 2011 se lucrează la această lege, dar încă nu avem o formă finală“, declară Vasile Barbu, președintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.

Accesul la medicamente, limitat

Mulți pacienţi din România trăiesc același calvar de aproximativ doi ani. Medicamente de care le depinde viața nu se mai găsesc, dispărând de pe piaţă în jur de 2.000. În lipsa unei reacții a autorităților, pacienții fac eforturi financiare și își cumpără medicamentele din alte țări. Cei care nu își permit rămân condamnați la suferință și unii dintre ei la moarte. Și Raportul Comisiei europene arată că accesul la medicamente reprezintă o provocare majoră. „Sunt în continuare probleme legate de accesul la medicamente. Sunt încă probleme legate de imunoglobuline pentru că nu există continuitate, nu este o bună relaționare cu producătorii. Suntem pe ultimul loc la cheltuielile cu medicamentele. Avem prețurile cele mai mici și de aceea multe medicamente au dispărut“, adaugă Vasile Barbu.

„Corupția din UMF-uri este o mare problemă“

Corupția rămâne una dintre cele mai grave boli ale sistemului. Un Raport special al Eurobarometrului asupra corupției publicat în 2014 arată că plățile neoficiale în asistența medicală sunt răspândite în România. De exemplu, peste un sfert dintre respondenții români au spus că atunci când au utilizat serviciile publice de asistență medicală a trebuit să plătească suplimentar, să ofere un cadou sau să facă o donație spitalului. 50% dintre respondenții români (față de 19% dintre respondenții din toate țările UE) au spus că au simțit că trebuie să facă o plată suplimentară sau un cadou înainte de a primi serviciul medical. În plus, o cincime dintre respondenții români (19%) au spus că li s-a cerut să se prezinte la o consultație în cabinetul privat al medicului pentru a putea fi internați în spitalul public. Managementul defectuos și implicarea politicului sunt cauzele pentru care interesul pacientului rămâne, deseori, pe ultimul loc.
„În multe spitale sunt probleme de management. Nu există centre locale ale școlii de management, iar managerii cei care nu sunt din București ajung cu greu la cursuri. Ar trebui să existe posibilitatea să facă aceste cursuri în Iași, Timișoara, Craiova, măcar în marile orașe. Însă, odată ajunși în spital, unii manageri sunt influențați de diverse interese ale autorităților locale, ale UMF-urilor. Ani de zile, majoritatea spitalelor au stat cu manageri interimari și de aceea managementul a scăzut. În plus, corupția din UMF-uri este o mare problemă. Cei de acolo influențează managerii spitalelor“, conchide Vasile Barbu, președintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS