Căderea părului poate fi cauzată de o varietate de factori, de la diferite afecţiuni sau nutriţie deficitară, până la dezechilibre hormonale şi stres.
Indiferent că se manifestă prin subţierea firului de păr sau prin chelie, pentru a te trata împotriva căderii părului trebuie să identifici, mai întâi, cauzele care conduc la această situaţie. Uneori, căderea părului apare din cauza unei afecţiuni care implică părul însuşi, cum este cazul alopeciei, care determină căderea permanentă a părului. Este normală pierderea a cel mult 100 de fire de păr, zilnic. În caz contrar, există riscul ca pacientul să sufere de o afecţiune a părului, o dereglare hormonală, un chist ovarian, sifilis sau alte boli care pot determina căderea excesivă a părului. Deci, căderea firelor de păr după fiecare pieptănare nu reprezintă neapărat un semn de îngrijorare. Vă prezentăm câteva afecţiuni care pot fi indicate de căderea părului.
Afecţiuni ale tiroidei – Fie că este vorba despre hipoactivitatea glandei tiroide, afecţiune numită hipotiroidism, sau despre tiroidă hiperactivă, afecţiune numită hipertiroidism, consecinţele sunt aceleaşi: căderea părului din cauza dezechilibrului hormonal. Hormonii contribuie la reglementarea funcțiilor din organism, inclusiv creșterea părului.
Dereglări hormonale – Schimbările şi dereglările hormonale cauzează căderea temporară a părului. Acestea pot fi provocate de sarcină, naştere, întrerupere de sarcină (avort), administrarea de anticoncepţionale, menopauză sau afecţiunile tiroidei. Organismul are nevoie de cel puţin trei luni pentru a se obişnui cu noile reglementări hormonale, timp în care dezechilibrul hormonal poate să provoace căderea părului, variaţii ale masei corporale, stres, oboseală, acnee etc.
Diferite tipuri de alopecie – Alopecia este termenul medical care defineşte căderea părului. Există două tipuri de alopecie: cea areată şi cea androgenică (calviţia). Alopecia poate cauza atât căderea părului de la nivelul scalpului, cât şi de pe celelalte zone ale corpului. Aceasta poate conduce la subţierea firului de păr, calviţie totală sau parţială, permanentă sau temporară.
Traumatisme fizice – un şoc pentru foliculi. În momentul în care organismul este supus unui traumatism fizic, ciclul natural de creştere a părului poate fi întrerupt, conducând la pierderea părului. Orice şoc al organismului (accidente rutiere, intervenţii chirurgicale, arsuri) poate duce la căderea părului de pe 75% din suprafaţa scalpului în doar câteva luni.
Stres emoţional – stresul fizic sau mental perturbă ciclul normal de creştere a părului. Această situaţie apare după două – trei luni de la manifestarea evenimentului neplăcut, când foliculii părului intră în faza de telogen prematur, conducând la stoparea creşterii părului. Controlarea factorilor de stres restabileşte creşterea normală a părului.
Tricotilomania – este o afecţiune psihică, caracterizată prin dorinţa obsesivă a pacienţilor de a-și smulge părul de la nivelul capului sau altor zone ale corpului. Smulgerea părului poate conduce la apariţia unor pete neuniforme pe suprafaţa afectată. Cauzele acestei afecțiuni nu sunt cunoscute.
Carenţă de fier – o cantitate mică de fier în organism conduce la căderea părului. Această problemă apare mai ales în rândul femeilor.
Infecţii – cele care provoacă febra, infecţiile fungice ale pielii, infecţiile bacteriere sunt responsabile de alopecie sau subţierea firului de par. Tratarea infecţiei conduce la reluarea ciclului normal de creştere a părului şi previne căderea acestuia.
Afecţiuni autoimune – alopecia areată este adesea asociată cu existenţa unei afecţiuni autoimune. De exemplu, diabetul zaharat şi lupusul eritematos sunt două afecţiuni autoimune care cauzează şi căderea părului.
Boli de piele – o serie de afecţiuni cutanate inflamatorii, cum ar fi eczemele, dermatita seboreică sau psoriazisului, pot duce la căderea părului.
