Mihaela Țigănuș este medic de familie craiovean. În urmă cu trei ani a plecat să își facă meseria în Franța, văzând că duelurile politice şi reforma sanitară nereuşită nu vor duce la nimic bun în sănătatea românească. Este de părere că sistemul medical românesc refuză să evolueze și să-şi aprecieze profesioniştii.
GdS: Ați ales să lucrați ca medic de familie în Franța. Care este motivul pentru care ați părăsit sistemul de sănătate din Craiova?
Mihaela Țigănuș: Am decis să îmi acord o nouă şansă în urmă cu aproape trei ani şi să lucrez ca medic de familie în Franţa. Cu sufletul şi mintea încărcate de îndoieli, de întrebări, de dezamăgiri vedeam că duelurile politice şi reforma sanitară nereuşită nu vor duce la nimic bun curând. Am încercat să mă implic în problemele specialităţii mele, dar am simţit că lupt zadarnic într-un sistem haotic, injust. Recurgerea la emigrare devine un act pe deplin motivat atunci când stresul, lipsa de recunoaştere şi respect faţă de profesia noastră, nivelul redus de finanţare sunt considerate lucruri „normale“ în România.
GdS: Care sunt diferențele între sistemul de sănătate francez și cel românesc?
M.Ț.: Diferenţele nu ar trebui să fie atât de marcante, întrucât principiile sunt aceleaşi. Finanţarea sistemului medical francez este foarte generoasă pentru că s-a înţeles de mult că fără ea nu se poate obţine calitate, s-a înţeles că omul trebuie respectat şi îngrijit. Cadrele sanitare nu produc profit financiar, dar redau societăţii cetăţeni apţi să muncească, să aibă o viaţă normală, ceea ce constituie un câştig.
Medicii români pleacă nu pentru că sunt „iubitori de arginţi“, deşi veniturile sunt nedemne de pregătirea şi responsabilitatea unui medic, ci pentru că li se deschid orizonturile, aflând că mai există şi un alt mod de a profesa, superior calitativ.
Sistemul sanitar românesc refuză să evolueze, refuză să-şi aprecieze profesioniştii. Plecăm în căutarea respectului şi a valorizării muncii noastre. Împărtăşesc permanent experienţa dobândită în Franţa colegilor mei, sunt alături de ei, sperând că va veni o vreme când decidenţii din sistemul sanitar românesc vor înţelege să îl reformeze așa încât să îi funcţioneze toate mecanismele cum se cuvine, decent şi corect faţă de cadrele medicale şi de pacienţi.
„CAS trimite un delegat medical o dată la două-trei luni pentru a ne consilia“
GdS: Medicina de familie în țările occidentale este baza sistemului de sănătate. Care sunt principalele probleme ale medicinei de familie din România?
M.Ț.: Când am ajuns în Franţa, nu-mi mai cunoşteam adevărata valoare, eram complet demoralizată, pentru că în România nimeni nu îţi adresează un cuvânt de apreciere, munceşti sub imperiul fricii. Cuvintele de ordine pentru medicul de familie român sunt: controale, penalizări, imputări, justificări. Nici o instituţie nu-l stimulează în a deveni un bun profesionist, din contra, îl hărţuieşte şi îl umileşte, îl determină cumva să-şi ocupe timpul cu prea multe demersuri administrative. În Franţa, medicul e respectat de pacienţi, de colegi şi de autorităţile din sistemul sanitar. Casa de Asigurări trimite un delegat medical o dată la două-trei luni la cabinet, nu pentru a ne controla, ci pentru a ne consilia, cu materiale informative, cu date statistice, ba chiar ne oferă mică aparatură medicală pentru dotarea cabinetului. Oricând avem o nelămurire, putem apela la Casa de Asigurări. Ni se răspunde respectuos şi prompt, ni se dau toate informaţiile, colaborarea este excelentă. Nimeni nu îndrăzneşte să conteste sau să pună la îndoială un act medical, aşa cum se întâmplă în România. Deviza aici este că medicul e suveran pe deciziile lui, totul este gândit să valorizeze profesia de medic şi condiţiile de practică.
„Medicul de familie e solicitat, el decide trimiterea în Urgenţă, eventual după o discuție telefonică cu medicul de gardă“
GdS: O problemă în România este și cea legată de serviciile la domiciliu, care sunt subdezvoltate. Cum sunt determinați medicii în Franța să îngrijească pacienții acasă? La noi, pentru că de multe ori medicul lipsește, mulți pacienți se tratează după ureche, cu medicamente luate de la farmacii.
M.Ț.: Sistemul de asistenţă socială la domiciliu este foarte dezvoltat. Pacienţii vârstnici, singuri, în invaliditate, cei care şi-au pierdut autonomia parţial sau total, sunt ajutaţi de personal calificat de menaj, de asistenţi sociali, de infirmiere, de medicul de familie, iar primăriile oferă un serviciu de livrare a meniului zilnic la domiciliu dacă e nevoie. Medicii de familie se deplasează des la domiciliul pacienţilor, iar în onorariu este inclusă şi deplasarea. Nici un pacient nu este neglijat.
În cursul spitalizării se asigură tot tratamentul, bolnavii cronic primesc tratamentul de fond pe care îl iau şi la domiciliu și toate materialele sanitare necesare. Nu am auzit aici de donaţii pentru a trata un pacient grav bolnav sau de pacienţi care să îşi plătească singuri materialele sanitare sau tratamentul în timpul spitalizării. Sistemul sanitar le asigura toate îngrijirile, indiferent de afecţiune.
Pacienţii pot ajunge şi singuri în Serviciul de Urgenţă, dar mai rar. În general, medicul de familie e solicitat, el decide trimiterea în Urgenţă, eventual după o discuţie telefonică cu medicul de gardă. Orarul din centrele de permanență este negociat de către reprezentanţii medicilor de familie cu CAS şi Colegiul Medicilor, serviciile acordate în gărzi sunt plătite diferenţiat, iar veniturile obţinute din gărzi nu sunt impozitate. Toate solicitările pacienţilor în orele de gardă sunt destinate Serviciului de Urgenţă din spitale. Medicul de familie care prestează gărzi poate sta la domiciliul său, unde este contactat telefonic de dispeceratul din Urgenţă, unde se face triajul, pentru cazurile care sunt de competenţa lui. El nu se ocupă de urgenţele majore în timpul gărzilor. Pacienţii sunt invitaţi la cabinetul medicului, iar în cazuri excepţionale, când pacientul nu se poate deplasa, medicul merge la el. Pacienţii primesc reţeta, iar medicamentele le iau de la farmacia de gardă; la fel, farmacistul rămâne la domiciliu sau vine la farmacie când este apelat de pacient.
„Sistemul informatic naţional funcţionează impecabil, fără blocaje“
GdS: În România s-a implementat cardul de sănătate, dar sistemul se blochează frecvent ori pacienții au cardurile blocate. În Franța există un astfel de sistem? Cum funcționează?
M.Ț.: Sistemul informatic naţional funcţionează impecabil, fără blocaje. Toţi pacienţii sunt asiguraţi, au card de sănătătate şi nu vin niciodată la medic fără card, cu excepţia situaţiilor când l-au pierdut, s-a deteriorat sau e în curs de a fi eliberat. Nu se pune problema să refuzăm consultaţia unui pacient fără card și există alternativa unei facturi de mână care substituie cardul.
GdS: În România, oamenii nu știu foarte clar la ce au dreptul prin asigurarea medicală și la ce nu, și în sistem apare un haos. Cum este în Franța?
M.Ț.: Pacienţii francezi îşi cunosc foarte bine drepturile şi obligaţiile, dar sunt în egală măsură şi extrem de exigenţi cu personalul medical. Ar fi bine dacă şi cetăţenii români s-ar implica în campanii de promovare a unui sistem sanitar eficient, să nu se limiteze numai la a constata şi a reclama că nu li se respectă drepturile.
„Nu suntem restricționați de plafoane“
GdS: Românii sunt puși pe drumuri de la un cabinet la altul și chiar dacă plătesc lunar asigurare de sănătate, uneori, când ajung în spital, trebuie să scoată alți bani din buzunar. În Franța se întâmplă la fel?
M.Ț.: Colaborarea cu colegii din alte specialităţi este excelentă pentru a rezolva cazurile medicale cât mai eficient. Confraternitatea, respectul între colegi, este cuvânt de ordine în Franţa. Nu suntem restricționați de plafoane, avem toată libertatea profesională la dispoziţie, în limitele competenţei specialităţii noastre. Accesul pacienţilor este facil în sistem, nimeni nu este refuzat, orice pacient este tratat cu seriozitate, profesionist, politicos, calm, necondiţionat. Le explicăm cât mai detaliat despre ce e vorba, care sunt opţiunile de tratament, iar pacientul decide ce doreşte să facă în continuare. Pacienţii francezi beneficiază de tot sprijinul sistemului sanitar, inclusiv de îngrijiri la domiciliu cu prescripţii medicale pentru fiecare tip de serviciu, prin intermediul asistentelor medicale care se deplasează la ei de câte ori este nevoie. Nimeni nu plăteşte din buzunar în sistemul medical public francez.
GdS: Prevenția nu este printre prioritățile sistemului de sănătate din România, deși aplicarea unor programe pe termen lung ar reduce numărul de bolnavi și implicit costurile. Ce ar trebui să învățăm de la sistemul de sănătate din Franța?
M.Ț.: Medicul de familie are o misiune importantă în prevenţia şi urmărirea patologiilor cronice şi a coordonării îngrijirii pacienţilor împreună cu ceilalţi profesionişti din sănătate, iar în Franţa este sprijinit să îşi îndeplinească acest rol. Se derulează permanent programe de depistare a unor cancere – mamar, de colon, genital -, precum și a bolilor neurodegenerative. Dar se fac și monitorizări permanente ale bolnavilor cronici, pacienţii beneficiază de un set de analize uzuale o dată sau de două ori pe an şi de câte ori este nevoie au acces la orice fel de investigaţie paraclinică, fără restricţii.
