Injectăm lunar sistemul sanitar cu bani din veniturile noastre. Dar, când ajungem în fața cabinetelor medicale, ni se spune: „Nu avem, trebuie să plătiți“. Mizeria și lipsa aparaturii ne fac să ne fie teamă să ne mai tratăm în spitalele de stat. Știm care este „prețul“ medicului sau asistentei și le strecurăm hoțește alți bani în buzunar. Reforma sistemului este tărăgănată, deși alte țări au reușit. GdS își propune să facă pe parcursul mai multor materiale radiografia sănătății. Împărtășiți-ne opiniile dumneavoastră!
Românii se declară cei mai nemulțumiți de sistemul lor de sănătate, în comparație cu restul statelor Uniunii Europene. Procentul din PIB pentru sănătate a ajuns la peste 5% în ultimii ani, însă subfinanțarea rămâne o boală cronică a sistemului sanitar. O știu și pacienții, și medicii. Sistemul supraviețuiește însă datorită unor medici care pun pacientul pe primul plan și nu se feresc să spună unde ar trebui schimbate lucrurile. Dr. Dalida Mosorescu, medic de familie, consideră că procentul acordat sănătății este extrem de mic. Stabilirea unor reguli clare ar trebui să fie primul pas către vindecare. „Pacienții trebuie să înțeleagă că sunt lucruri care pot fi decontate de Casa Națională de Asigurări (CNAS), dar există și servicii nedecontate. România este o țară săracă, ce își permite să aloce doar un procent mic sănătății. Iar Ministerul Sănătății (MS) și CNAS trebuie să definească foarte clar un pachet de servicii medicale de bază. Ne se poate ca în asigurarea medicală de sănătate să intre de toate și de fapt nimic!“, a spus medicul.
„La noi nu au pătruns asigurările private din cauză că legislația este neclară“
Medicina privată din România s-a dezvoltat începând cu medicina muncii. Treptat, în condiţiile în care angajatorii au dorit să ofere, pe lângă serviciile obligatorii de medicina muncii, şi alte beneficii, aria de acoperire a abonamentului s-a extins. Asigurările private însă nu au pătruns atât de bine. Problema este că acum cine plătește contribuție la sănătate trebuie să-i țină în spate și pe cei neasigurați. Din totalul celor 18 milioane de asigurați, doar jumătate sunt și contribuabili.
„La noi nu au pătruns asigurările private din cauză că legislația este neclară. Există câteva forme de asigurare privată, dar se întâmplă următorul lucru: o întreprindere are un contract cu o policlinică pentru o asigurare privată care include un consult periodic pe an, anumite analize, consult stomatologic, oftalmologic şi altele. Dacă există acest protocol pe o asigurare privată, de ce mai este trimis salariatul la medicul de familie pentru trimitere? Majoritatea pacienților care beneficiază de acest tip de asigurare suplimentară de sănătate ne solicită trimiteri. Și nu este legal“, a explicat dr. Dalida Mosorescu.
În plus, nu este definit pachetul medical de bază, atrage atenția medicul. „Ar trebui specificat clar că pacientul salariat, pensionar sau copil beneficiază în cadrul asigurării de anume tipuri de analize pe an și când. Răspunsul CAS și al MS este: de câte ori este nevoie. Cum este însă definită această nevoie? Poate este nevoie ca omul să facă o analiză lunar, dar statul român nu poate suporta asta lună de lună, iar pacientul trebuie să știe. Altfel, ne învârtim în jurul axei proprii și creăm false probleme“, semnalează medicul.
„Sistemele de prevenție sunt la pământ“
Dr. Dalida Mosorescu a lucrat trei ani în comandamentul militar NATO și cunoaște modul în care alte țări au gândit sistemul de sănătate. „În străinătate se spune clar ce cuprinde asigurarea de sănătate. Trebuie să i se explice pacientului neasigurat că nu beneficiază de nici un serviciu medical, cu excepția situației de urgență. În SUA, de exemplu, situațiile de urgență se rezolvă numai la anumite spitale de stat și acolo cu liste de așteptare. Altfel, dacă nu ai asigurare și faci infarct, mori în fața spitalului. La noi și în toată Europa situația de urgență este asigurată. În plus, mai avem multe situații de care sunt asigurați în alte țări și vor ca atunci când vin în vacanță în România pe baza acelei asigurări să facă analize și investigații gratuit. La noi, legislația pe cât este de stufoasă, pe atât este de neînțeleasă și relativă“, explică medicul.
Sistemul medical din România este penultimul din Europa. Mai jos de noi este doar Bosnia-Herţegovina, conform indicelui anual care măsoară starea celor 36 de sisteme medicale naţionale din Europa. Avem foarte mulți bolnavi cronic, iar aceștia generează cele mai mari costuri.
La sfârșitul anului 2013, în registrele medicilor de familie erau înregistrați peste 1,3 milioane de bolnavi cronic. Prevenția ar fi cea care ar putea scădea aceste cifre, la noi însă nu se pune accent pe acest lucru. În plus, medicul de familie este limitat la 20 de consultații pe lună.
„La noi, sistemele de prevenție sunt la pământ. Ele există în contract, programul pentru cancer de col uterin, pentru bolile cardiovasculare, astm bronșic, dislipidemie. Practic, însă, nu se fac. Medicul de familie este limitat să facă 20 de consultații pe lună. Dacă eu vreau să fac într-o zi patru-cinci programe de prevenție, nimeni nu mă plătește pentru că CAS nu decontează decât cele 20 de consultații și în acestea trebuie să mă încadrez și cu prevenția, și cu medicină curativă. Suntem pe locul doi ca incidență de cancer de col uterin în Europa, pe primele locuri ca incidență a bolilor psihice și afecțiunilor cardiovasculare. Trebuie să găsim o linie de mijloc prin care să reușim și să tratăm pacienții existenți, dar să și oferim prevenție, separate“, atrage atenția dr. Mosorescu.
Pentru o consultație, medicul primește zece lei pe lună, bani ai cabinetului, din care medicul rămâne cu doi-trei lei. Însă, există și medici aflați în goana după pacienți care să le asigure un venit mai mare. „Sunt și medici de familie care au 3.000-4.000 de pacienți pe listă, iar pe jumătate dintre ei nici nu îi știu, pentru că fizic te depășește acest lucru“, a precizat dr. Mosorescu.
„Pentru analize a trebuit să mă programez cu trei luni înainte“
Pacientul este dezorientat și dezavantajat de acest sistem. Carmen spune că, deși plătește lunar asigurare, când a avut nevoie de servicii medicale a trebuit să plătească tot. „Pentru analize a trebuit să mă programez cu trei luni înainte, timp în care dacă mi-am luat trimitere de la medicul de familie, aceasta a expirat, și așa trebuie să te plimbi dintr-o parte în alta. Aveam nevoie urgent de rezultatele analizelor, așa că am plătit ca să mi le pot face la timp“, a spus femeia.
„Eu am plătit o viață întreagă și acum plătesc copiii mei, dar la spital sau la analize trebuie să plătesc tot pentru că nu au nimic“, s-a plâns Marian Dica. „La mine cine se gândește?“, se întreabă retoric bărbatul. O întrebare pe care toți bolnavii sătui de neajunsurile sistemului, mult mai bolnav ca ei, o au în minte zi de zi.
Cu un pas în spatele altor țări
România nu a reușit reforma sănătății până acum. Alții, mereu cu un pas înaintea noastră, se bucură de un sistem bine pus la punct. Spania, Germania, Franța au unele dintre cele mai performante sisteme de sănătate din lume. În Spania, medicina primară este esențială. Odată la șase luni, oamenii trebuie să meargă la medicul de familie. În toate satele există cabinet medicale, iar oamenii sunt obligați să fie înscriși la medic, altfel nu au acces la spitale.
La noi, medicina de familie din mediul rural abia supraviețuiește. Medicii nu sunt motivați să lucreze în sate și comune. Casele de asigurări încheie anual contracte cu circa 12.000 de medici de familie, organizați în cabinete individuale, societăți comerciale, societăți civile etc. Dintre aceștia, 60% profesează în mediul urban și 40% în mediul rural. Numărul mediu de pacienți înscriși la un medic de familie în mediul rural depășește 2.000 de persoane, în timp ce în urban scade la 1.600 de persoane.
GdS va continua în articolele viitoare să facă radiografia sistemului medical pentru toți cei aflați pe patul de spital care speră la vindecarea lor, dar și a sistemului. Vă îndemnăm să ne povestiți cum vedeți reformarea sistemului de sănătate, dar și problemele de care v-ați lovit de fiecare dată.
