Tratamentele pentru copiii cu boli psihice sunt ultima grijă a Ministerului Sănătății. Părinții care trebuie să asigure tratamentul unui astfel de copil spun că trăiesc un adevărat calvar pentru că tratamentele sunt extrem de costisitoare. În plus, de peste jumătate de an tratamentele pentru copii nu mai sunt compensate.
Loviți de o soartă cruntă, copiii cu boli psihice și părinții lor mai primesc o palmă de la autorități. Tratamentele de care mulți dintre cei bolnavi au nevoie nu mai sunt compensate pentru că Ministerul Sănătăţii a introdus printr-un protocol restricţii medicilor care scriau aceste reţete.
Doctorii nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru, mai ales că tratamentele pentru acești copii sunt costisitoare. În Dolj, aproximativ 2.000 de copii sunt înregistrați cu boli psihice și au nevoie de tratament. În Secția de Neuropsihiatrie Infantilă a Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie din Craiova sunt tratați copiii cu boli psihice.
Mirela Matican, medic primar psihiatrie pediatrică și șefa Secţia Neuropsihiatrie Infantilă din Craiova, spune că în fiecare zi vede necazurile și greutățile prin care trec părinții care au un copil bolnav. Acum că tratamentele de care copiii au cea mai mare nevoie nu mai sunt compensate, medicul spune că situația este foarte gravă. Tratamentul ajunge în unele cazuri să coste și cât un salariu minim pe economie. „Tratamentul variază de la caz la caz. Sunt părinți care trebuie să plătească și șapte sute de lei pe lună. Pe alții îi costă mai puțin, dar, în general, este greu pentru că tratamentele sunt costisitoare, iar părinții nu și le permit. Sunt foarte mulți care nu au venituri, nu au serviciu și nu își permit nici tratamentele de bază. Situația este critică pentru acești oameni. Sunt foarte multe familii care trăiesc doar din ajutorul social“, spune dr. Matican.
„Dăm un tratament mai ieftin pe care părinții și-l permit să îl cumpere, deși răspunsul terapeutic nu este același“
Medicii nu au înțeles clar care este motivul pentru care tratamentele nu mai pot fi date cu reducere copiilor. „Tratamentele acestea se puteau da până anul trecut compensat, dar acum nu știu de ce comisia care decide a făcut asta atunci când a încheiat noile protocoale. Ne-au spus că nu sunt studii făcute pentru ele, deși studii există destule. Problemele cele mai mari apar în cazurile disperate. Nici noi nu mai știm cum să facem față. Avem copii care erau sub un anumit tratament și cărora le era bine așa, iar acum a trebuit să le dăm tratamentul mai ieftin pe care părinții și-l permit să îl cumpere, deși răspunsul terapeutic nu este același și apar probleme. Una este să îi dai copilului un medicament pe zi care să fie specific pentru boala lui și alta este să îi dau un înlocuitor mai ieftin și să fie nevoit să ia trei pastile pe zi. Este vorba despre niște copii care trebuie ajutați să ducă o viață în limite normale, care trebuie să meargă la școală, care trebuie să se integreze. Noi suntem limitați pentru că, atunci când ai de ales doar tratamentele mai ieftine pentru că părinții nu au bani, nu ai ce să faci ca medic. E frustrant și pentru medici, și pentru părinți“, a adăugat Mirela Matican, șefa Secţiei de Neuropsihiatrie Infantilă Craiova.
Părinții nu își permit să plătească nici terapia complementară
Copiii cu boli psihice, pe lângă tratamentul zilnic care nu trebuie să le lipsească deloc, au nevoie și de ședințe de terapie complementară.
La noi în țară însă, părinții nu își permit să plătească aceste ședințe, iar Casa de Asigurări de Sănătate nu le decontează. „Copiii ar trebui să facă și ședințe de terapie care sunt destul de costisitoare. În plus, nici nu există centre multe în oraș unde acești copii pot face terapia de care au nevoie. Pot face aici, la spital, atunci când sunt internați, dar acasă nu au posibilitatea. Altă problemă este că sunt și puțini specialiști. Nu putem să ne comparăm cu celelalte țări europene din nici un punct de vedere. Sunt mult în urmă. Sunt părinți care trăiesc din minimul pe economie și care fac toate eforturile să ajute copiii și plătesc două ședințe de terapie pe săptămână, deși copilul ar avea nevoie să facă asta zilnic“, a explicat dr. Mirela Matican.
„Există noi terapii, dar noi nu avem acces la acestea“
Nu există termen de comparație între România și alte țări europene atunci când vine vorba de copii care suferă de boli psihice. Dacă în alte țări tratamentele nu sunt incluse pe lista de gratuități, pedopsihiatrul poate totuși prescrie medicamentele și părintele se duce cu documentele la Casa de Asigurări care decontează costurile. „Acolo se oferă gratuitate pentru cazurile grave justificate medical. Este vorba despre așa-numita medicamentație off label, adică medicamentația în afara protocolului. Noi în loc să evoluăm ne întoarcem la tratamentele vechi. Există noi terapii, dar noi nu avem acces la ele pentru că sunt prea scumpe. Calitatea vieții copilului este afectată pe termen lung. Nu este normal să iei un medicament la care corpul tău reacționează greu și care mai are și reacții adverse“, a spus Mirela Matican, șefa Secţiei de Neuropsihiatrie Infantilă Craiova.
Doar doi pedopsihiatri în Dolj
Altă problemă este și deficitul de medici. În Dolj există doar doi medici pedopsihiatri. Acum câțiva ani au fost patru medici, dar doi dintre ei au ieșit la pensie și în ultimul timp nu s-au mai scos posturi. „Facem față cum putem. Trebuie să ne ocupăm de toți copiii. Problema este că atâta timp cât adresabilitatea este mai mare și calitatea actului medical este mai scăzută pentru că, efectiv, nu ai timp. Există județe în care nu sunt deloc. În Gorj, de exemplu, există un singur medic pedopsihiatru, iar acesta lucrează în privat“, a adăugat dr. Matican.
Cei care duc pe umeri povara cea mai grea sunt părinții copiilor cu boli psihice. Ei duc o luptă cu sistemul medical de la care nu mai au nici o așteptare. Știu doar că trebuie să își ajute copiii cu orice preț pentru că ajutorul nu vine din nici o parte.
Camelia Vârvoreanu este mama a două gemene. Are doar 35 de ani, dar suferința de a-și vedea fetițele bolnave și lupta zilnică cu un sistem medical au făcut-o să nu mai aibă puterea să zâmbească. Trăiește numai să își vadă copiii bine și stă mai mult în spital decât acasă. Plânge în fiecare zi pentru că nu are cum să le cumpere micuțelor ei tratamentul de care au nevoie. „E un chin viața pentru noi. În fiecare zi plâng și mă rog, dar nu mai am nici o așteptare. Viața și așa a fost cruntă cu noi și lupt zi de zi alături de fetițele mele ca să le văd măcar mai liniștite. E greu, foarte greu. Nu am serviciu nici eu, nici soțul și tot ce câștigăm muncind cu ziua cheltuim pe tratamentele lor“, povestește Cornelia.
„De unde să avem noi milioane pe lună?“
Fetițele au șase ani și șapte luni, una dintre ele are întârziere mintală severă și cealaltă medie. Părinții fac orice ca să le asigure tratamentul, dar nu au bani tot timpul și cu atât mai puțin nu au bani pentru terapia complementară de care au nevoie. „Acum nu ni se mai dau nici tratamentele compensate. De unde să avem noi milioane pe lună? Una dintre fetițe nu vorbește, nu spune nimic și vrea să o ajut cu tratamentul măcar să ajungă să vorbească și ea să spună ce o doare. Visez la ziua în care o să o aud că vorbește, dar dacă nu am bani să îi asigur tratamentul cum să am speranțe… Nu știu ce să mai fac. Aș lupta pentru ele până în pânzele albe, dar nu am bani. Tratamentul este foarte scump. Trebuie să dau 100 de lei numai pe injecții plus alte medicamente… Ajung la câteva milioane pe care eu nu le am. În plus, trebuie să vin cu ele la spital. Numai drumul de la țară până la spital mă costă 20 de lei dus. Este crunt“, a spus cu lacrimi în ochi mama.
